Răspuns:
La greci, piata publica a orasului era agora, unansamblu urban caracteristic civilizatiei grecesti. Era centrul vietii civice, in care locuitorii se adunau pentru a dezbate probleme de interes comun : chestiuni politice si legislative ; aici 151c224b aveau loc intalnirile periodice ale cetatenilor - adunarea poporului. Ulterior, acestora li s-au adaugat functii comerciale, religioase si de divertisment. Agora este simbolul democratiei, nascuta in antichitate in orasul grecesc. In jurul agorei erau dispuse principalele institutii politice. Specifica agorei era constructia numita stoa - un portic acoperit, cu coloanele catre piata. Acesta era un spatiu destinat promenadei si discutiilor intre cetateni. Mai tarziu, in stoa au aparut mici pravalii.
La romani, forul era programul principal al arhitecturii - nu intamplator tocmai un program urbanistic. Era de asemenea un spatiu urban deschis, amplasat in zona centrala, de obicei chiar la intersectia dintre cardo si decumanus si constituia, ca la greci centrul vietii politice, religioase si comerciale a orasului. Era la fel ca agora, un loc al contactelor dintre oameni, numai ca aici, ponderea o detineau institutiile oficiale. Intr-un forum roman se aflau constructiile publice cele mai importante ca : templul principal (ceea ce nu se intalneste la Grecia Antica) si bazilica unde aveau loc judecati, adunari, tranzactii comerciale, decizii de constructii. Un forum complex mai cuprindea si alte temple si sanctuare, biblioteci, statui, obeliscuri, arce de triumf, columne, etc..
Bazilica era un program roman caracteristic, reprezentand echivalentul unui stoa grecesc insa spre deosebire de acesta, era amplasata intr-un loc central in for. Era de asemenea acoperita si capabila sa adaposteasca un numar mare de oameni. Deschiderile mari au condus la divizarea spatiului in 3-5 nave, prin siruri de coloane.
Templul - locul unde s-a manifectat geniul plastic al culturii grecesti - era programul cu care este adesea asociata arhitectuta greceasca. El a fost « casa zeilor », iar grecii au simtit nevoia sa le construiasca case peste tot, din care nu vor fi gasite niciodata doua la fel.
Desi la prima impresie, templele sunt plasate dezordonat in teritoriu, la o privire mai atenta, se observa armonizarea fiecarui templu cu mediul natural in care a fost amplasat. Forma templului a fos adaptata de asemenea si caracterului divinitatii careia i-a fost dedicat. Acest ansamblu, compus din templu, divinitate si cadrul lor natural, exprima seninatate si o maretie fireasca.
Templul roman a preluat partial modelul grecesc, dar l-a convertit conform unei proprii conceptii spatiale. Era o constructie mai mica, care se adresa unui public static, situat in fata sa. Templul se afla pe un podium inalt si avea o fatada principala tratata ca atare. In afara de tipul clasic de templu roman, exista si un tip de templu circular, din care s-a dezvoltat in final Pantheonul - o constructie spectaculoasa de templu inchinat tuturor zeilor.
Spre deosebire de greci, care individualizau si integrau templele deverselor situatii de mediu natural, romanii, nefiind prea preocupati de natura, isi integrau templele in mediul construit urban.
Teatrul, in forma apropiata de cea de azi, a fost creatia lumii grecesti. Datorita unui continut initial religios, era amplasat uneori in cadrul sanctuarelor. Teatrele erau constructii neacoperite, care foloeau peisajul natural ca fundal al scenei.
Teatrul roman s-a dezvoltat sub influenta modelului grecesc, dar au fost modificate conform conditiilor specifice. Astfel, spre deosebire de Grecia Antica, teatrul roman era o constructie inchisa, integrate in tesutul urban. El oferea orasului fatade elaborate. Era deci, la romani, exact opusul teatrului grecesc : o constructie independenta de conditiile naturale, care putea fi construita oriunde in oras, in acord doar cu determinantii urbanistici.
Ti-am dat mai multe
