Explicație:
La plante mişcările se realizează în mod foarte variat. Astfel, la organismele inferioare libere se întâlnesc
mişcări de locomoţie bazate pe contracţia proteinelor. La plantele fixate, mişcările se pot realiza mai ales prin
modificarea imbibiţiei pereţilor celulari sau a forţei de coeziune la celulele moarte. În structurile vii mişcările se
realizează prin variaţii ale creşterii pe feţele opuse sau prin modificări ale turgescenţei.
În general, mişcările plantelor fixate se realizează foarte încet şi sunt mai greu de sesizat.
Fenomene de orientare şi mişcare la plante au fost menţionate încă din antichitate.
Mişcările variate ale plantelor pot fi grupate în două categorii:
- mişcări pasive, pentru realizarea cărora nu se consumă energie proprie şi
- mişcări active, pentru realizarea cărora plantele consumă energie proprie.
Numeroase organisme din fitoplancton care plutesc liber în apă sunt antrenate fie de curenţi verticali (ca
urmare a diferenţelor de temperatură dintre straturile de apă), fie de curenţi orizontali, mai ales în cazul apelor
distanţe apreciabile de plantele care le-au produs.
Majoritatea mişcărilor pasive la plantele fixate de substrat se bazează pe mecanisme fizice: imbibiţie,
coeziune, împroşcare.
1.1. Mişcările pasive prin imbibiţie
Aceste mişcări se întâlnesc la plante ce prezintă fructe uscate dehiscente şi se realizează prin modificări
inegale ale volumului diferitelor părţi care alcătuiesc organul respectiv, ca rezultat al micşorării sau al măririi
cantităţii de apă de imbibiţie anizotropă a micelelor de celuloză din pereţi. Aceste mişcări au loc prin implicarea vaporilor de apă
