Răspuns :
Răspuns: Buan! Sper ca te-am ajutat! Succes! Coronita?
Moromeţii se adună seara în tindă, în jurul unei mese mici, joase, şi rotunde, ocazie cu care au loc discuții, legate de nemulțumirile membrilor familiei. Catrina are unele discuţii cu fii săi vitregi, Paraschiv, Nilă şi Achim, legate de avere. Băieţii cei mari sunt din ce în ce mai porniţi împotriva Catrinei dar şi împotriva surorilor vitrege Tita şi Ilinca întrucât ele îşi făceau haine noi şi mama lor le strângea zestre pentru măritiş. Alt conflict este acela dintre Ilie Moromete şi nevasata lui, deoarece Catrina îl întreabă din ce in ce mai des de lotul ei de pământ, dar pe care Moromete îl vânduse în timpul foametei de după primul război. Bărbatul îi promisese în schimb că îi face acte pe casă ca ea să nu rămână pe drumuri dar acesta nu se ţine de cuvânt. Al treilea conflict este cel dintre tată și fiul său cel mic, Niculae, care ar fi vrut să se ducă la şcoală. Ilei Moromete nu vede potențialul mezinului său și consideră că a-l da la școală este o cheltuială inutilă. Ilie Moromete are două loturi, al lui şi al Catrinei, şi o mulţime de copii care să muncească şi totuşi începe să nu îi mergă prea bine. Paraschiv, Nilă şi Achim plănuiesc să plece cu oile la Bucureşti, ca să facă bani, sperând l-ar putea convinge pe Moromete să-i lase şi argumentând că familia s-ar alege cu un câştig important. Însă tatăl, batjocoritor, le taie elanul: „înseamnă prostia ta din cap”. Dornici de îmbogăţire, băieţii îl acuză pe Moromete că nu e în stare de nimic, pe când „alţii, ca alde Bălosu”, se pricep să câştige bani din vânzarea produselor. Ei îl bat la cap şi în cele din urmă îl silesc să plece la munte cu cerealele ca să le vândă, dar puţinul câştig îi nemulţumeşte şi îi reproşează că „a omorât caii şi căruţa de pomană şi că şi-a bătut joc de munca lor”. Moromete le satisface dorinţa şi îi lasă şi pe ei să plece la munte ca „aducă un câştig mare”. Recolta bogată din acel an făcuse ca preţul ceralelor să scadă în zonele montane, astfel încât cei trei frați abia reușesc să-şi scoată cheltuiala pe care au făcut-o, spre satisfacţia lui Moromete, care „nu se putu stăpâni şi strecură câteva aluzii batjocoritoare la adresa priceperii fiilor săi”. Datoriile la bancă, plata „foncierii” (impozitelor) şi traiul zilnic al unei familii numeroase îl împovărează pe Moromete, care trebuie să se descurce cumva, fără să piardă din pământ. Se hotărăşte să-i vândă lui Tudor Bălosu salcâmul din curte.
În faţa fierăriei lui Iocan se află o poiană mare unde în fiecare duminică se adunau ţăranii pentru a citii ziarul şi a comenta politica ironic şi cu umor. Moromete, Cocoşila şi Dumitru al lui Nae erau cei care citeau ziarul şi comentau cel mai mult, Moromete era abonat la “Mişcarea”, Iocan la “Curentul”, iar Cocoşila la “Dimineaţa” dar dacă ei veneau fără ziare insemna că erau supăraţi şi nu aveau chef să vorbească.
Pentru Moromete plata impozitelor rămâne motiv de îngrijorare deoarece nu câştiga suficenţi bani .Când se întoarce de la fierărie pe prispa casei îl întâmpină cei care veniseră dupa plata foncirii. Moromete în acel moment face scandal dar până la urmă plăteşte o mie de lei reuşind să îi convingă că va plăti restul peste o săptămână două.
Începe secerişul moment în care toată familia era prezentă pe câmp şi făcea câte ceva, fiecare aveau sarcinile impărţite. Cel mai vrednic dintre copii este cel care porneşte recoltarea grânelor, ceilalţi seceră grâul şi îl duc la capăt iar tatăl leaga snopii. Femeile se ocupă de mâncare pentru secerători.
Băieţii cei mari fug în Bucureşti aşa cum îşi propuseseră chiar dacă tatăl lor nu era de acord. Paraschiv, Nilă şi Achim fugiseră cu caii, oile toţi banii şi cele mai bune covoare.