Nevoia învață pe om
Acum vreo 50 de ani ,un țăran venea ,într-o seara ,de la câmp.de Drumul său spre sat trecea printre o pădure țăranul își îndemna mereu cai:
-Dii surule! dii murgule, dar drumul era cam stricat și căruța destul de veche când treacu un șanț se auzi o trosnitură ,și caii o luară într-o parte se rupsese crucea căruței omul coborât supărat privi căruța, oftă adânc luară barda din căruță alese o cracă mai dreaptă între un copac și o cioplit cum se pricepe mai bine o leagă cu sârmă la căruță și astfel ajunsei acasă fiul său îl aștepta îngrijorat tatăl îi povestit de ce a venit târziu băiatul întrebă.-cine tea învățat cum să întregi căruța cine să mă învețe ia ca nevoia băiatul ce nu mintea întâmplare trecută mai mulți ani acum el singur putea mâna caii dar vezi că prin vremea aceea țăranii trăiau rău era sărăcie mare căruța tot veche și hodorogită era plecat și băiatul la târg la întoarcerea sa rupt și lui căruța tocmai în mijlocul pădurii băiatul strigăm nevoie vino din fă căruța dar nu răspunde nimeni ia striga din nou se roagă să vină să îl ajute sau măcar să îl învețe dar degeaba se apucă singur de lucru cu barda cu lemne cioplite frumos cu sârmă și cu al gresie căruța acasă poveste tatălui său ce pățește vezi nevoie începu să râdă și el înțelese vorba.
