Răspuns:
Când era flăcău, Zaharia fusese chemat la curte de boierul Dimachi Mârza din Păstrăveni, ca să găsească acel loc potrivit pentru a săpa o fântână în poiana lui Vlădica Sas, deoarece urma ca Vodă Calimah să vină la o mare vânătoare domnească, în acele locuri. Zaharia avea şi acum asupra sa o cumpănă din lemn de corn pe care o moştenise de la „bătrânii cei vechi, care au fost tot fântânari”.
Cu această cumpănă el a reuşit atunci să găsească în poiană locul unde să fie săpată fântâna, făcând înţelegere cu boierul Dimachi, prin care acesta se obliga să-i dea robi care să sape, cărăuşi să aducă piatră şi întocmind o „ţidulă la rateş (han)pentru băutură”, promiţându-i că în scurtă vreme îi va da să guste din „lacrima pământului”.
Liţa Salomia povesteşte în continuare, veselindu-se, că la vânătoarea domnească, Zaharia trebuia să-l întâmpine pe Vodă cu ulciorul cu apă rece, din care să-i toarne în pahar, iar alături „să steie un ţigan cu chiseaua cu dulceţi şi cu linguriţă de argint pe tabla”. Când a sosit Vodă Calimah, i-a ieşit înainte „cuconu Dimachi Mârza cu cucoana dumnisale şi cu fata”, care „suspina şi plângea”.
Vodă o întreabă de ce e supărată, dar taică-său, încruntându-se la copilă, spune că plânge „de mare sfială”. Fata, „subţirică şi frumoasă”, era îndrăgostită de Ilieş Ursachi, dar boierul se împotrivea acestei iubiri, îl alungase pe tânăr şi de aceea copila „nemaiavând nicio nădejde pentru dragostea ei, plângea”.
A doua zi în zori, Zaharia s-a dus la fântână ca să-l întâmpine pe Vodă şi o găseşte acolo pe copila cuconului Dimachi, care „plângea cu palmele la tâmple şi umbla bezmetică printre copaci”. Ea îi destăinuie fântânarului că nu poate trăi tară Ilieş Ursachi aşa că se va arunca în fântână, iar atunci când va veni Vodă, Zaharia să-i spună că nu poate bea apă pentru că „fata boierului s-a zvârlit în fântână”. Fata trimisese vorbă lui Ilieş să vină aici, ca să petreacă acest ultim ceas „ca nişte ibovnici fără grijă”.
Zaharia o sfătuieşte să meargă împreună cu iubitul în „coliba de frunzar care este rânduită Domniei” şi, după ce o să bea paharul cu apă, Vodă o să intre în colibă şi o să-i găsească acolo pe cei doi tineri îndrăgostiţi „îngenunchiaţi, cu capetele plecate, plângând şi cerând iertăciune”, o să-i binecuvânteze, iar boierul nu va avea cum să se mai opună unirii celor doi.
