găsește 2 figuri de stil diferite și precizeazile:dau coroana




Iarna. Noapte lucie pe o lume ca din poveşti: copaci de zahar, câmp de cristal, iaz de oglindă.
Şi-n cuprinsul larg, uriaşul policandru al cerului îşi aprinde, una câte una, luminile, ca într-o
nemasurată sala de dans. Vietuitoarele pustietații sunt îmbatate de farmecul acesta: paserile
zbor ca ziua; lupul poposeşte pe labe, in hafişuri, şi priveste nemişcat: vulpea sta langa
vizuina și nu se-ndura sa mearga la vanal; veverița pleaca creanga langa creanga, şi
hoinareşte, ca o deşucheata, padurea-ntreaga. Iar iepurele a zbughit-o la jucat, încet,
ascultand, ispitind, a ieşit tiptil-tiptil din curatura, şi cand a ajuns la margine, şi-a vazut
intinderca lucic de zapada, a-nceput sa sară de bucuric:
„Poate mai intalnesc u prietenilu işi zise iepurașul.
Şi gandul ii raspunse:
„Poate mai întalneşti un prieten...
Și iar tupai-tupai, iepurele sare vesel:
Poate dau și peste o prietena?".
Și gandul:
Poate dai şi peste o prietena".
Şi mergand aşa, iepuraşul cu gandul îşi vorbesc:
Ce lumina, şi totuşi luna inca nu a rasarit.
Şi totuşi luna înca nu a rasarit".
„Dar o sa rasara"
O sa rasara".
Și cum mergea pe marginea unei válcele, iepuraşul se opri o clipa sa se odihneasca. Atunci,
de la spate, se ridica, alba și ea, ca de gheata, hina. Stelele palira; padurea, copacii, tutele işi
dezbracara deodata umbra. Iar iepuraşul împictri de groaza: chiar de langa cl, se întinse po
parnant o aratare cu doua coamne grozave. Dupa clipa de spaima, iepur:sul se destinse ca o
coarda şi o zbughi la goana, sc prăvăli in valc, yeni de-a dura ca un bulgare, se scula și iar se
rostogoli, pana jos; apoi o lua de-a dreptul taind campul. Scopri tocmai în stuharia iazului.
Acolo, de-abia sufland, se ghemui cu ochii inchişi... så nu-si mai vaza uimbra!
Emil Gârlea, Fricosul​