Răspuns: O zi neobișnuita în padure
Într o zi m-am hotărât sa merg la o plimbare prin natura.
Parul strălucea in soare cu o ușoară adiere a vântului, un zumzet ca de albine se auzea în depărtare, dar nu, era defapt o lăcustă care se apropie de mine și parca canta, dar ea defapt vorbea cu mine. M-am speriat putin crezând ca cine știe ce vrea sa îmi facă dar ea vreia sa fim doar prieteni. Așa că a zis de ce nu și am stat pana seara și am povestit.
A fost asa minunat, sper sa îmi revăd prietena!
Explicație:
Coroniță?
Răspuns:
O lăcustă curioasă
E o dimineață călduroasă de iulie. Lăcusta Lili tocmai s-a trezit și vrea să cutreiere întreaga pădure. A sărit pe o frezie și admiră râul strălucind în soare, ce pare un ocean de diamante.
Deodată, aude un murmur slab ca de albine și își ascute auzul într-acolo. O adiere fină de vânt îi aduce o mireasmă dulce, pe care o urmează.
În fața ei apare dintr-odată o surată zumzăitoare, care culege nectarul unei flori catifelate, murmurând un cântec despre hărnicie.
- Doamne, cât ești de frumoasă! Cum te numești?
- Eu sunt albina Gospodina. Tu?
- Eu sunt lăcusta Lili, o lăcustă curioasă din fire. Ce faci cu nectarul din flori?
- Îl transform în miere aurie și polen pentru puișorii din stup.
- Să înțeleg că ai o casă a ta?
- Desigur! E un adevărat furnicar: regina, trântorii, puișorii, mierea, polenul. Dacă vrei, te duc într-acolo.
- Uau, ce mult mi-ar plăcea!
Cele două porniră bucuroase spre stupul din apropiere, unde lăcusta Lili fu primită cu un murmur de prietenie.
Explicație:
