Vizita Evelynei de Crăciun
De Crăciun, la mine acasă a sosit din Franța o prietenă de-a mamei mele, o doamnă pe care eu nu am mai vazut-o niciodată.
Ea se numește Evelyne, are cam 40 de ani, este blondă, părul îl are drept până la umeri, ochii albaștri și este foarte subțirică.
Pe ea o cheamă Evelyne și mie îmi place de ea, pentru că se îmbracă tinerește și are tot timpul bună dispoziție, iar de politețe nici nu mai zic, mereu spune "pardon" sau "merci".
În ajunul Crăciunului, Ema, prietena mea cea mai bună, mi-a telefonat dis de dimineață:
- Bună, sunt Ema, ce faci?
- Bine, tocmai o ajutam pe mama la treabă.
- Știi, te-am sunat să îmi vorbești de Evelyne din Franța. A ajuns acasă la voi?
- Da tu, acum ea vorbește cu mama ei la Nice, dar nu înțeleg ce spune în franceză.
- Oau, aș vrea să-i aud accentul franțuzesc. Dar hai că vorbim când ne vedem.
- Merci Ema, chiar este mai bine, acum am multe de făcut! Te pup. Paaa!
Nici nu am apucat să aud ce a spus Ema că am și alergat la mama, ce tocmai mă striga de zor că se arde ceva în cuptor.
Vizita Evelynei mi-a rămas întipărită în minte, pentru că impresiile sunt super despre toată perioada cât a stat la noi.
