Răspuns:
În mijlocul aglomerației urbane, grădina botanică este o adevărată oază de verdeață în deșertul de betoane a orașului. De cum am trecut pragul acesteia am înțeles de ce locul poartă numele de grădină. Aveam afișat în fața mea un peisaj verde, plin de prospețime și culoare. În oceanul de verde al grădinii – format din felurite frunze, arbori și arbuști, copaci – erau ici-colo insule de flori viu colorate.
Aleea ce șerpuiește printre vegetația bogată, uneori chiar luxuriantă, m-a purtat printre cele mai frumoase flori pe care le-am văzut vreodată. În sectorul decorativ, splendoarea coloristică a florilor m-a lăsat fără grai. Până acum, astfel de flori am văzut doar în poze. Aici, florile, mai mici sau mai mari, cultivate în grup sau pe pajiști extinse, au un punct comun și anume petalele florilor colorate într-un curcubeu de culori și nuanțe. Adunate din foarte multe colțuri ale pământului, florile plantate cu multă grijă par a lua parte la o expoziție de tablouri cu peisaje florale.
Cel mai impresionant sector al grădinii botanice a fost cel al plantelor rare. O plimbare printre aceste plante deosebite, unele dintre ele poate pe cale de dispariție sau prezente într-un număr foarte mic în natura sălbatică, m-a umplut de emoție. Adunate din toate colțurile României și ale Europei, plantele sunt adevărate diamante ale naturii, atât ca frumusețe cât și ca raritate. Le-am admirat, am încercat să le simt parfumul, după care am încercat să surprind frumusețea acestora prin câteva poze pentru a lua cu mine ceva din atmosfera mirifică a grădinii. Pe tot parcursul plimbării, am pășit cu grijă pe aleea care m-a purtat printre florile pastelate. Am încercat să nu le deranjez cu prezența mea. În același timp, gândurile mele au zburat spre trecut, în urmă cu multe mii de ani, când astfel de plante acopereau câmpiile și dealurile. Probabil că întreg Pământul arata precum această grădină botanică.
Fascinantă a fost și colecția de iriși. Deși toate florile de aici erau iriși, culorile petalelor erau atât de diferite de la soi la soi. De un alb pur, albastru catifelat, violet armonios sau chiar galben, florile erau ireal de frumoase. Nici măcar imaginația unui pictor renumit nu ar fi putut concepe atâtea nuanțe și atâta armonie între forma și culoarea acestor iriși.
După aproape o oră de plimbare printre flori și după ce m-am hrănit cu aerul proaspăt al perimetrului înverzit m-am îndreptat spre ieșire. Aveam o singură nemulțumire și anume că timpul nu-mi permisese să mai zăbovesc în acest spațiu plin de culoare, armonie și sănătate.
