EXERSĂM
1. Transcrie complementele directe din textele date, precizând părțile de vorbire prin
care sunt realizate acestea.
a. „Deodată se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui nufăr, o broscuţă se
bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-a văzut, biata broscuţă a încremenit
pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari deschiși, cată la cumplitul duşman. În spaima ei, îl vede
uriaș, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-odată balta și, dimpreună
cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit.“
(Emil Gârleanu, Mărinimie)
b. „Ştie! gândi Olguța văzându-l pe Dănuţ așezat pe scări. Mușcă o îmbucătură bună din
tartina cu unt, rugă pe Monica să-i țină restul și, cu mâinile slobode, coborî treptele. Monica
o urmă cu tartinele în mână, nemaiîndrăznind să muște din a ei. Trecură pe lângă Dănuţ,
atingându-l cu umbrele lor. Dănuţ întoarse capul într-altă parte.“
(lonel Teodoreanu, La Medeleni)

Răspuns :

Salut!

Transcrie complementele directe din textele date, precizând părțile de vorbire prin care sunt realizate acestea.

Voi sublinia complementele directe:

a. „Deodată se oprește; încordează gâtul și privește. Pe frunza unui nufăr, o broscuţă se

bucură și ea de frumusețea și răcoarea dimineții. Când l-a văzut, biata broscuţă a încremenit pe piciorușele de dinapoi; cu ochii mari deschiși, cătă la cumplitul duşman. În spaima ei, îl vede uriaș, cu capul atingând cerul, cu pliscul lung, larg, să soarbă dintr-odată balta și, dimpreună cu balta, pe ea. Inima i s-a oprit.“

(Emil Gârleanu, Mărinimie)

  • gâtul: funcția sintactică de complement direct (ce întoarse?), exprimat prin substantiv comun;

  • l-: funcția sintactică de complement direct (pe cine a văzut➡️pe el l-?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată (clitic pronominal);

  • îl: funcția sintactică de complement direct (pe cine vede?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată;

  • cerul: funcția sintactică de complement direct (atingând ce?), exprimat prin substantiv comun;

  • balta: funcția sintactică de complement direct (ce să soarbă?), exprimat prin substantiv comun;

  • pe ea: funcția sintactică de complement direct (pe cine să soarbă?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată;

b. „Ştie! gândi Olguța văzându-l pe Dănuţ așezat pe scări. Mușcă o îmbucătură bună din

tartina cu unt, rugă pe Monica să-i țină restul și, cu mâinile slobode, coborî treptele. Monica o urmă cu tartinele în mână, nemaiîndrăznind să muște din a ei. Trecură pe lângă Dănuţ, atingându-l cu umbrele lor. Dănuţ întoarse capul într-altă parte.“

(lonel Teodoreanu, La Medeleni)

  • l-: funcția sintactică de complement direct (pe cine văzând ➡️pe el l-?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată (clitic pronominal);

  • pe Dănuț: funcția sintactică de complement direct (pe cine văzând?), exprimat prin substantiv propriu, precedent de prepoziția simplă "pe".

  • o îmbucătură: funcția sintactică de complement direct (ce mușcă?), exprimat prin substantiv comun (articulat cu articolul nehotărât "-o");

  • pe Monica: funcția sintactică de complement direct (pe cine rugă?), exprimat prin substantiv propriu, precedent de prepoziția simplă "pe".

  • restul: funcția sintactică de complement direct (ce să țină?), exprimat prin substantiv comun;

  • treptele: funcția sintactică de complement direct (ce coborî?), exprimat prin substantiv comun;

  • o: funcția sintactică de complement direct (pe cine urmă ➡️pe ea o?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată;

  • l-: funcția sintactică de complement direct (pe cine atingând ➡️pe el l-?), exprimat prin pronume personal forma neaccentuată ;

  • capul: funcția sintactică de complement direct (ce întoarse?), exprimat prin substantiv comun;

_______

După cum am văzut mai sus, complementul direct răspunde la întrebările pe cine?/ce? adresate verbului: (ce întoarse?/pe cine rugă?)