Răspuns:
De câțiva ani, am observat un nou trend în literatura de afară, care devine din ce în ce mai populară: basmele reinterpretate. De la o Psyche modernă sau o Alice care pătrunde în Zombieland, la o Dorothy ce joacă rolul antagonistului și până la Albă ca Zăpada care este (cum altfel?) un vampir înfiorător, puține povești clasice au scăpat de imaginația scriitorilor contemporani care le-au răsucit în cele mai surprinzătoare moduri. Atunci când am citit descrierea romanului Și v-am spus povestea așa, nu am putut rezista tentației, deși mă așteptau deja vreo 15 cărți așezate în teancuri pe lângă pat.
Si v-am spus povestea asa 1
În ciuda faptului că Florin Bican păstrează poveștile mai apropiate de forma lor originală decât autorii străini, tot am fost fermecată de îmbinarea ingenioasă a basmelor românești populare. Mai ales că având atâtea elemente comune, ar fi existat riscul ca acestea să devină repetitive în momentul în care erau puse alături. Autorul își construiește însă scenariul exact în jurul unui astfel de element tipic basmului românesc: calul fermecat.
Dacă până acum eram obișnuiți ca acești cai cu puteri supranaturale să joace roluri secundare, iată că de data aceasta devin protagoniști. Treptat, pe măsură ce poveștile încep să se împletească așa cum nu ai fi bănuit, se conturează tot mai clar și o istorie a cailor. Autorul le crează o origine comună, dar și câte un trecut separat, explicând modul în care fiecare cal ajunge să își ajute stăpânul în acele binecunoscute aventuri. Portretele personajelor rămân astfel distincte și nu ajungi să te pierzi în multitudinea de întâmplări sau să confunzi un personaj cu altul. Foarte interesant este și faptul că mutând perspectiva dintr-un unghi diferit, autorul oferă acum o imagine mai complexă și uneori neașteptată a eroilor, a prințeselor (deloc neputincioase!) ce trebuie salvate, a fraților mai mari trădători, a împăraților ce își trimit fii în tot felul de misiuni primejdioase sau a celor care își apără fiicele cu prețul vieții a zeci de pretendenți, a antagonistilor sau a personajelor ajutătoare, dintre care se remarcă Sfânta Duminică. Descoperim astfel motivații care până acum rămăseseră neobservate, secrete mai mult sau mai puțin întunecate și, uneori, avem ocazia să aflăm și ce a urmat după celebrele „Am încălecat pe-o șa...", „Și de n-or fi murit, trăiesc și astăzi..." sau după clasicul „Și au trăit fericiți..."
Si v-am spus povestea asa 2
Limbajul modern face ca romanul să fie accesibil și tentant pentru cititorii de vârste fragede, însă amestecul cu limba arhaică păstrează ceva din farmecul vechilor basme. De fapt, exact această îmbinare dintre trecut și prezent definește cartea din toate punctele de vedere. Introducerea face trecerea între viața obișnuită, din zilele noastre și lumea magică, firul narativ principal se deplasează prin trecut, dar atinge adesea prezentul, iar poveștile din planul secundar împletesc și ele epocile trecute cu cea de acum.
Un alt aspect interesant este faptul că la fiecare câteva pagini există câte o ilustrație ce completează povestea, crescând astfel farmecul cărții, în special dacă aceasta va fi citită de către cei mici. Cred însă că nu doar copiii vor fi cuceriți de Și v-am spus povestea așa. Romanul pare să fie genul acela de carte ce fermecă în aceeași măsură și cititorii adulți, transportându-i în atmosfera copilăriei, dar conținând nenumărate elemente originale care îi vor surprinde.
Explicație:
Sper ca te-am ajutat
coroana puncte? ;)
