Răspuns:
Câinele meu curajos salvator Max.
Era o zi de vară [că eu aproape toate prostiile le fac în vara:) ] călduroasă asa ca am rugat-o pe mama mea sa esim afară, de ce nu?
Ne dusesem în spatele blocului că mai departe nu mai mergem datorită unui câine pe nume Negruțu.
Afara era eu și fratele meu și câți va copii pe care nu îi cunoșteam. Am început să ne plimbam pe o străduță lângă o pompă ca să ne răcorim pentru că era cald.
Totul era bine frumos, mersi când de odată l am văzut. Pe cine? Nici mie nu îmi vine sa cred, Negruțu. Eram panicați fiind conștientă ca acel câine ma ținu minte de data trecuta, nu întrebați.
Am zis să ne îndepărtăm dar el cu jumate de metru în spate, nici chiar.
Când începu de odată să mârâie, de ce? nici eu nu stiu.
Da data trecuta nu eu și un băiat mai exact la speriat, mai cu exactitate ia aruncat cu ceva,dar nu mai țin minte ce,asa ca să răzbunat pe noi Negruțu.
Gata să sară pe noi, veni Max un câine din vecini și ne a salvat sperindu-l pe Negruțu.
Și pana în ziua de azi ne apară și ne urmăreste, Max nu Negruțu.
