Zi de vară
Ce poate fi mai frumos decât o zi de vară!
Tot vara este și vacanța mare, când eu merg la țară la bunici, unde ei au o casă pe o colină plină cu pomi fructiferi.
Mie îmi plac foarte mult florile din grădina bunicii, unde, ca în versul lui George Topârceanu este "Liniște. Căldură. Soare". Acest vers îmi amintește de liniștea, căldura și soarele din timpul vacanței ce mie îmi dau o stare de bine și de moleșeală, de aș rămâne mult timp fără să nu mai vreau nimic altceva, așa ca sălciile din versurile:
"Râul, strălucind în soare,
Ceartă sălciile, care
Toata ziulica dorm."
Vara, în livada bunicilor mei, îmi place foarte mult să stau în timp ce bunicul cosește iarba dintre pomi, pentru că mirosul ierbii proaspăt tăiate și zgomotul sacadat al coasei îmi dau o stare de bine în timp ce:
"Și cu-o carte groasă-n mână
Care-mi ține de urat", eu citesc ore în șir.
Da, mie chiar îmi place vara, pentru că simt tot ceea ce a descris George Topârceanu în poezia "Zi de vară".
"Zi de vară" de George Topârceanu
Liniste. Caldura. Soare.
Salciile plangatoare
Stau in aer, dormitand.
Un vitel in rau s-adapa
Si-o femeie, langa apa,
Spala rufele, cantand.
Si din vale abia vine
Murmur slab, ca de albine,
Somnoros si uniform:
Raul, stralucind in soare,
Cearta salciile, care
Toata ziulica dorm.
Sub o salcie batrana
Si cu-o carte groasa-n mana
Care-mi tine de urat,
M-am culcat in fan pe spate, -
Somnul lin, pe nechemate,
A venit numaidecat.
Cantec, murmur, adiere
De zefir in frunze piere
Si ramane doar un glas
Care umple valea-ngusta.
........................
Ia te uita, o lacusta
Mi-a sarit tocmai pe nas
