Cel mai bun prieten,cainele...
Într-o zi obișnuită de primăvară mă primblam prin parc.Cand,deodată am văzut un caine,slab si parea neajutorat.Mi sa facut milă de el si i-am cerut mamei sa vina cu noi.Ea a acceptat.
Cand am ajuns acasa l-am spălat si l-am hrănit.Parea foarte fericit ca are o nouă familie care avea grija de el asa cum trebuie.Cu timpul ne-am împrietenit si eram de nedespărțit.Mereu eram impreuna si ne jucam diferite jocuri interesante.
Si chiar daca am crescut nu l-am ignorat.Mergeam si la scoala cu el si acolo avea multi prieteni.Dar nici un nu se compara cu mine.