Aproximativ trei sferturi (71%) din suprafața Pământului este acoperită de oceane, fiind un corp global de ape sărate (apă). Oceanele dețin aproximativ 96,5% din toată apa de pe Pământ.[1] Oceanele sunt împărțite de continente și arhipelaguri în cinci oceane:
Oceanul Antarctic
Oceanul Arctic
Oceanul Atlantic
Oceanul Indian
Oceanul Pacific
Granițele între oceane au fost stabilite de Organizația Internațională de Hidrografie, astfel că Oceanul Antarctic se extinde de la coasta Antarcticii până la 60 de grade latitudine sudică.
Regiunile mai mici ale oceanelor se numesc mări, golfuri, strâmtori, etc.
Cascada este o cădere de apă, sub un unghi de peste 45°, situată în general pe traseul unei ape curgătoare. Cascada cu cea mai înaltă cădere de apă din lume este Angel (Venezuela, 979 m).

Explicarea fenomenului de urcare spre amonte a cascadei; procesul de cavitare are loc datorită stratului de roci mai puțin dure din adâncime.

Fenomenul are următoarele caracteristici:
în decursul căderii se produce o ceață, un amestec de apă pulverizată și aer;
cascada este însoțită de vuietul caracteristic produs de căderea apei;
regiunea are un microclimat specific determinat de cascadă.
Intensitatea acestor fenomene este determinată de înălțimea, gradul de cădere și debitul cascadei, care prezintă o energie potențială utilizată de hidrocentrale.
Cascadele, prin frumusețea lor, pot constitui și puncte de atracție turistică în cadrul regiunii în care se situează. Astfel, unele cascade au primit denumiri proprii și sunt însemnate pe hărțile turistice.
Din punct geologic, cascadele — prin căderea apei — modifică din punct de vedere geomorfologic regiunea, exercitând o acțiune de eroziune, formându-se astfel cavități în rocile din albia râului. De asemenea, prin frecare se produce și fenomenul de ionizare a aerului.
Mare este un nume generic dat vastelor întinderi de apă stăt��toare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare. Se mai numește mare și o parte a oceanului de lângă țărm.


Termenul este folosit uneori și pentru lacuri sărate mari precum Marea Caspică, Marea Aral și Marea Moartă.
Un fluviu este o apă curgătoare mare (atât în debit, cât și în întinderea propriu-zisă de apă) și care se varsă într-o mare sau într-un ocean. Diferența dintre fluviu și râu este atât în dimensiune, cât și în faptul că râurile se varsă de obicei într-un fluviu, într-un alt râu sau într-un lac. Fluviile sunt navigabile cel puțin în porțiunea lor finală. La vărsare, din cauza interacțiunii dintre apa sărată a mării sau a oceanului cu apa dulce a fluviului, se formează o deltă sau un estuar.
În Europa, cele mai lungi fluvii sunt Volga și Dunărea.
