Mă aflu aici de mai bine de două săptămâni, și îmi permit a spune că experiența petrecută și suspansul nu se mai termină. Este o zi sufocantă, iar noi încercăm să economisim surse de hrană pentru că nimeni nu știe ce fel de vremuri vor veni, mai devreme sau mai târziu. Fiind în largul mării, nu prea avem de ales între pește și... atât. Știam însă că, la subsol, era mâncare mai calitativă. Astfel, am hotărât ca noaptea să plec acolo, pentru a lua ceva. [...] Totul a fost rapid, și din fericire nimeni nu m-a prins. Următoarea zi, corabia se îndrepta spre o furtună puternică. Speriați, ne-am ascuns într-o cabină, ascultând fulgerele înspăimântați. După ce s-au liniștit apele, am răsuflat ușurați. Într-adevăr o parte din corabie a cedat, dar noi eram încă în viață, îndreptându-ne spre casă.
