Suntem în timpul sfânt al Adventului, timp în care ne pregătim atât pentru sărbătoarea anuală a Naşterii Mântuitorului de la Crăciun cât şi pentru venirea sa de-a doua de la Parusie, de la sfârşit. Şi pentru că în timpul de acum ne pregătim în primul rând pentru Naşterea lui Isus la Crăciun, timpul Adventului este şi ocazia cea mai potrivită de a vorbi şi despre aceea de la care Isus a luat trup omenesc şi prin care s-a născut în lume, şi pe care creştinii din orient au numit-o "panaghia", adică cea cu totul sfântă, iar cei din apus au numit-o "tota pulchra", adică toată frumoasă.
Pentru a înţelege cât mai bine importanţa sărbătorii Neprihănitei Zămisliri a Preacuratei Fecioare Maria, Biserica ne duce astăzi cu gândul la ispita diavolului şi la primul păcat săvârşit Adam şi Eva în Paradis, dar şi la urmările lui dezastroase, atât pentru ei, cât pentru toţi oamenii care vor trăi pe pământ, dar şi pentru întreaga creaţie (cf. Gen 3,9.15-20).
Ce putem vedea în urma păcatului? Trudă, suferinţă şi moarte; dezechilibre între oameni, între animale şi în natură. Astfel că astăzi putem vorbi de: unul împotriva a toţi, toţi împotriva a unu, şi toţi împotriva a toţi.
În această situaţie grea şi fără ieşire pentru întreaga omenire, dar şi pentru întreaga creaţie, Dumnezeu a surprins plăcut, cu promisiunea unui Mântuitor, atât pentru oameni cât şi pentru întreaga creaţie (cf. Rom 8,22-23), un Mântuitor care se va naşte dintr-o femeie (cf. Gen 3,15). Acum acel Mântuitor a venit deja, prin femeia promisă (cf. Gal 4,4), şi-a început deja lucrarea mântuirii prin învăţătura, patima, moartea,învierea şi înălţarea sa la cer, iar acum îi aşteptăm să revină pe nori cu slavă şi putere, pentru a desăvârşi mântuirea realizată la prima sa venire.
De aceea, Biserica, prin sărbătoarea de astăzi, vrea să ne-o arate şi să o cunoaştem mai bine pe "Femeia binecuvântată şi plină de har" (cf. Lc 1,28), pe Preacurata Fecioara Maria, prin care Mântuitorul promis a venit la noi, şi căreia Biserica astăzi îi cântă: "Toată frumoasă eşti, Marie, şi prihană strămoşească nu este în tine! Tu eşti slava Ierusalimului, tu eşti bucuria lui Israel. Tu eşti cinstea neamului nostru, tu eşti mijlocitoarea păcătoşilor!"
De la căderea lui Adam şi Eva din Paradis, nimeni pe lume nu s-a mai născut fără de păcat, în afară de Maria, pe care Dumnezeu, în vederea naşterii Fiului său, i-a aplicat cu anticipaţie lucrarea de mântuire a Fiului său şi astfel a scutit-o din prima clipă a existenţei sale de păcatul strămoşesc (cf. Pius al IX-lea, Ineffabilis Deus, DS 2803).
Afirmaţiile Scripturii, glasul sfinţilor Părinţi ai Bisericii, glasul viu al Magisteriului Bisericii, glasul creştinilor, credinţa curată şi logica sănătoasă, ne spun într-un glas că Isus cel neprihănit (cf. Mt 27,19; Lc 23,47), că Isus cel fără umbră de păcat (cf. In 8,46; Evr 4,15), că Isus care a venit să distrugă lucrările diavolului (cf. 1In 3,8; Evr 2,14), Isus, care a venit să inaugureze noua creaţie şi chipului omului nou pe pământ, nu putea să se nască dintr-o mamă cuprinsă de păcat, dintr-o mamă pătată, dintr-o mamă care să fi fost sub stăpânirea diavolului, chiar şi numai pentru o clipă. De aceea Dumnezeu Tatăl şi Dumnezeu Duhul Sfânt, în vederea Naşterii Mântuitorului, biruitorul păcatului şi al diavolului, începutul noii creaţii şi a omului nou, i-au aplicat cu anticipaţie Mariei meritele Patimii, Morţii şi Învierii Fiului său, scutind-o încă din prima clipă a zămislirii sale, de orice umbră şi a păcatului strămoşesc şi personal.
De aceea, Biblia a prefigurat-o pe Maria Neprihănit Zămislită, în: arca lui Noe în care nu au intrat niciodată apele murdare ale potopului (cf. Gen 6,8-8,19); scara lui Iacob pe care Isus s-a coborât în lume (cf. Gen 28,12); tufişul arzând fără să se consume, căci Maria l-a născut pe Isus fără să-şi piardă fecioria (cf. Ex 3,2); grădina închisă, fântâna acoperită şi izvorul pecetluit, în care n-a intrat niciodată vreo murdărie (cf Ct 4,12); porumbiţa curată a lui Noe care s-a întors înapoi la el curată, căci a refuzat orice murdărie (cf. Gen 6,8-9); apele nemăsurate care acoperă adâncul mărilor, căci Maria a fost constituită "plină de har" (cf. Is 11,9; Lc 1,28); turnul lui David, casa de arme, pe care diavolul nu l-a cucerit niciodată (cf. Ct 4,4); templul maiestos al lui Solomon plin de slava lui Dumnezeu de unde se ascultă toate rugăciunile, căci şi Maria a fost locuită de Dumnezeu Tatăl, de Dumnezeu Fiul şi de Dumnezeu Duhul Sfânt (cf. 1Rg 9,2); femeia înveşmântată în soare, cu luna la picioarele ei, cu 12 stele în coroană, şi temută ca o armată puternică
