Răspuns:
Intreaga scoarta terestra este acoperita, intr-un strat subtire, de un material fragil si afanat care poarta denumirea de sol. Aceasta este acceptiunea generala a solului si fara el continentelor le-ar lipsi marea majoritate a faunei si florei. Solul este cel care determina forma de relief.
Pedogeneza este procesul de formare a solului. El ia nastere la suprafata uscatului si este un proces extrem de indelungat care este sub influenta continua a foarte multi factori: timp geologic, ape freatice, ape de suprafata, animale si microorganisme, etc. Factorul decisiv in formarea solului este insa alterarea rocilor pentru ca rocile de suprafata se descompun, se sfarmiteaza in particule mici, participand astfel la formarea structurii atat chimice cat si mineralogice a solului.
Solul este de foarte multe tipuri, in functie de caracteristicile zonei, de clima si atitudine in special. Prin urmare, fiecare zona climatica are un anumit tip de sol predominant: daca in zonele calde sunt soluri rosii si laterite, in stepe si deserturi sunt soluri cenusii sau brune, iar in zonele temperate sunt cernoziomuri negre. In intreaga lume exista peste 700 de variatii de sol. “Evaluarea calităţii solului implică măsurarea unor proprietăţi sau însuşiri ale solului care servesc ca indicatori sensibili la modificarea funcţiilor solului rezultate din utilizarea şi managementul resurselor de sol.
Calitatea solului nu poate fi măsurată direct deoarece ea este dată de o serie de proprietăţi ale solului rezultate în urma unor procese fizice, chimice, biologice şi mineralogice care se desfăşoară în mediul edafic. Din această cauză evaluarea calităţii solului se face indirect prin folosirea unor indicatori calitativi şi cantitativi care măsoară proprietăţile semnificative pentru procesele care au loc în sol.
Evaluarea calităţii solului se face indirect prin folosirea unor indicatori care măsoară proprietăţile semnificative pentru procesele care se desfăşoară în mediul edafic. Folosirea acestor indicatori pentru solurile degradate depinde în primul rând de capacitatea sau abilitatea lor de a furniza o informaţie sigură şi utilă necesară activităţilor de prevenire, limitare sau remediere a proceselor respective.
Cei mai adecvaţi indicatori pentru aprecierea calităţii solurilor sunt consideraţi, în general, cei care rezultă în urma unei analize de rutină şi sunt capabili să furnizeze răspunsuri utile într-un interval rezonabil de timp (1-3 ani), datorită abilităţii lor de a reacţiona prin modificări notabile (diferenţe statistice ale valorii), într-o perioadă de timp, a cărei limită superioară este propusă în prezent la 5 ani.
În comparaţie cu însuşirile fizice, chimice şi biologice ale solului, cele mineralogice oferă posibilităţi mai reduse de furnizare a unor astfel de indicatori datorate unei sensibilităţi mai scăzute la manifestările calitative ale mediului edafic, la care se adaugă o serie de aspecte legate de măsurătorile prin care se pot obţine indicatorii respectivi. Cu toate acestea însuşirile mineralogice pot oferi informaţii utile privind evoluţia unor indicatori de calitate, de natură fizică, chimică sau biologică în anumite condiţii, precum şi date referitoare la eficientizarea unor măsuri de remediere a calităţii solului afectată de modificări nedorite ale unor proprietăţi, datorită faptului că mulţi dintre indicatorii care reflectă calitatea solului sub aspect fizic, chimic şi biologic încorporează sau integrează aspecte legate de proprietăţile mineralogice ale solului (fapt demonstrate de relaţiile stabilite între anumiţi parametrii mineralogici şi indicatorii de calitate care exprimă celelalte însuşiri ale solului).”
