In urma procesului de mii de ani de imblanzire, animalele care obisnuiau sa fie salbatice, avand simturile deosebit de ascutite pentru a se apara e pradatori au inceput sa le piarda din cauza ca omul le oferea protectie prin ingradirea in curti, asadar un auz foarte bun s-a diminuat pentru a se produce mai mult lapte. De asemenea, oamenii au imperecheat animalele care aveau cele mai bune calitati spre exemplu cele care dau mai mult lapte, celel care au coarne mai mici ca sa nu loveasca omul( coarnele fiind in mod obisnuit ca mecanism de aparare). Prin protectia oferita de om, simturile animalelor se atrofiaza. Spre exemplu, un urs crescut in captivitate de cand e pui(chiar daca nu e animal domestic) nu va putea sa fie eliberat in salbaticie si va trebui sa fie tinut in rezervatii, deoarece nu are simturile dezvoltate, nu stie sa vaneze, nu stie ce trebuie sa manance. Nu doar simturile au fost pierdute de animale, ci si anumite abilitati. Spre exemplu, predecesorii gainilor(o specie de gaina din India) puteau si pot sa zboare in salbaticie, stau si in copaci ca sa se apere de pradatori, pe cand gaina domestica nu zboara pe distante mari deoarece nu are de cine sa se apere, fiind protejata de cotetul ingradit.
