Regimul fanariot are multe aspecte negative, dar şi destule pozitive.
Apectele negative sunt numeroase şi au dus la agravarea continuă a sarcinilor faţă de Poartă şi implicit, la ştirbirea autonomiei interne:
domnul numit direct de sultan dintre grecii din Fanar;
în Divan pătrund mulţi boieri greci;
sumele pentru cumpărarea domniei sunt fabuloase;
cresc tributul, mukarerul, peşcheşurile, apare geigeaua;
cresc obligaţiile în muncă, în vite şi cereale;
armata este practic desfiinţată (rămânând practic doar o gardă de arnăuţi);
lipsa dreptului la politică externă;
pierderi teritoriale (Banat, Bucovina, Basarabia).
Pe lângă aspectele negative, regimul dominaţiei fanariote a avut şi destule aspecte pozitive:
schimbările de domni (aceiaşi) dintr-o ţară în alta contribuie la unire;
fac reforme pentru modernizarea celor două ţări;
încurajează cultura;
uneori duc o politică externă, contrară intereselor Porţii.
Dintre domnii mai importanţi ai acestei perioade trebuie amintiţi Nicolae şi Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Grigore Ghica al III-lea, Scarlat Callimachi şi Ioan Caragea. Aceşti domni vor încerca să modernizeze instituţiile celor două ţări,cel mai de seamă reformator fiind Constantin Mavrocordat, care iniţiază mai multe reforme între 1746-1749:
pe plan social desfiinţează şerbia (legarea de glie)
pe plan administrativ funcţionarii sunt plătiţi de stat, fără să mai poată să-şi reţină singuri drepturile din încasările realizate
pe plan fiscal a desfiinţat puzderia de dări pe care le unifică într-o singură dare plătită în patru sferturi anuale
