Personajul principal al nuvelei este preotul Trandafir,care,pe parcursul povestirii primește porecla de " Popa Tanda" de unde si titlul nuvelei.
Preotul Trandafir este caracterizat direct,atât de narator ,de alte personaje cât și indirect prin faptele sale,gândurile,frământările,limbaj,numele purtat si relațiile cu celelalte personaje.
Încă de la începutul operei,este caracterizat direct de către narator,care ne ofera informații legate de statutul social și originea sa : preotul in satul natal, în Butucani si unul dintre cei doi copii al dascălului Pintilie.
Portretul moral este realizat prin mai multe procedee indirecte, astfel faptele si felul sau de a vorbi sunt dovada si unui model de virtute : " om priceput,calculat" si nu in ultimul rand, un om pregatit. Totusi, preotul este prea direct cu enoriașii si de aceea are de suferit, fiind mutat de Butucani în Sărăceni.
Trăsăturile sale de caracter sunt completate de atitudinea pe care o adoptă față de sărăceni. Astfel dă dovadă de ambiție și perseverente in încercările sale de a-i schimba: "ține slujbe interesante, ii vizitează, le dă sfaturi, însă fără niciun rezultat". In ciuda obstacolelor , găsește metoda potrivita in atingerea scopului propus.
Caracterizarea prin nume constituie o altă metaforă indirectă, vorbele sale ,fiind considerate la început, de Sărăceni,o pierdere de timp adica: "o trandalitură" fiind astfel poreclit " Popa Tanda"
Im concluzia mea ,părintele Trandafir,reprezintă tipul omului perseverent, care stie sa se impuna in fata celorlalti,oferindu-le un model de comportament demn de urmat.
