Răspuns:
După părerea mea, imaginea lunii este surprinzătoare în ambele poezii. Dacă în poezia lui Eminescu, ea are o lumină blândă, protejând îndrăgostiți într-un cadru romantic, fiind asemeni unei flăchi cosmice, în opera lui Arghezi, prezenta luni ce se scaldă are multiple semnificații. Ea este simbolul cunoasteri, al adevărului. Printr-un ritual de purificare, ea limbezeste natura, dar si soarta omului.
