Analizeaza fragmentul

TESTUL NR.2
NUVELA ISTORICA
－Nu-mi voi spurca vitejescul junghi în sângele cel pângărit al unui tiran ca tine.
Durerile creşteau. Otrăvitul se zbuciuma în convulsii.
－ Oh! strigă, îmi arde sufletul!oh! dați-mi apă... dați-mi ceva să beu!
－ lată, zise Spancioc, luând paharul de argint de pe masă; au rămas drojdiile otrăvii.
Bea si te racoreste!
－ Ba; ba, nu, nu vreau, zise bolnavul strângând dinții. Atunci Stroici îl apucă și-l ținu
neclintit; iar Spancioc, scojând cuțitul din teacă, îi descleștă cu vârful lui dinții și ii turnă pe
gât otrava ce mai era in fundul paharului.
Lăpuşneanul, mugind ca un tau ce vede trunchiul şi securea ce a să-l lovească, voi a
se-nturna cu fața spre pårete.
－ Ce, vrei să nu ne mai vezi? ziseră boierii. Ba, se cade spre osânda ta să ne privești;
Învață a muri, tu care ştiai numai a omori. Şi apucându-l amândoi, îl țineau nemişcat, uitându-
se la el cu o bucurie infernală și mustrându-l.
Nenorocitul domn se zvárcolea în spasmele agoniei; spume făcea la gură, dinții îi
scráşneau, și ochii săi sângeraļi se holbaseră; o sudoare înghețată, tristă a morții
prevestitoare, ieşea ca nişte nasturi pe obrazul lui. După un chin de jumătate ceas, în sfârşit,
işi dete duhul în mánile călăilor săi.
Acest fel fu sfârşitul lui Alexandru Lăpuşncanul, care lăsă o pată de sânge în istoria
Moldaviei.
La monastirea Slatina, ziditã de el, unde e ingropat, se vede și astăzi portretul lui și a
familiei sale.
（Costache Negruzzi, Alexandru Lǎpusneanul)