Răspuns:
Cetatea Callatis, Mangalia de astazi, statiunea de pe litoralul Marii Negre, este situata la 49 de km departare de Constanta. Peste cetatea antica se inalta acum blocuri de locuinte moderne, restaurante, hoteluri si o zona comerciala. Mare parte din ceea ce au aflat arheologii provine din afara incintei antice: morminte, cladiri din antichitatea tarzie si vestigiile subacvatice ale zidului elenistic si ale amenajarilor portuare.
Spre deosebire de Histria si Tomis, cetatea Callatis a fost o colonie dorica. Intemeietorii ei au venit spre sfarsitul secolului VI i.Hr. din Heracleea Pontica, cetate situata pe coasta de sud a Marii Negre. Heracleea Pontica a fost fondata pe la 560 i.Hr. de colonistii din Megara dorica, din Grecia continentala. Callatis a ramas credincioasa traditiilor dorice, asa cum Histria isi conservase specificul ionic. Inscriptiile sunt in dialect doric, calendarul folosea denumirile megariene ale lunilor, sarbatorile sale le imitau pe cele ale cetatii strabune, pe aversul monedelor era reprezentat capul lui Heracles iar pe reversul lor maciuca, arcul si tolba cu ajutorul carora eroul si-a executat muncile: uciderea leului din Nemeea, doborarea cerbului de pe muntele Cerineia si celelalte. Heracleea Pontica, cetatea-mama a asezarii grecesti de pe malul dobrogean al Marii Negre si-a luat numele dupa eroul cu brat de fier, despre care se credea ca ar fi coborat in infern ca sa-l fure pe Cerber, cainele pazitor cu trei capete. Spicele de grau de pe inscriptii si monede sunt un omagiu adus Demetrei, culegatoarea de mere, zeita fertilitatii in Megara dorica. Magistraturile orasului aveau nume dorice, ca si subdiviziunile sale teritoriale.
Deoarece orasul modern Mangalia acopera centrul activitatii civice a stravechii cetati Callatis, tot ce se poate face este sa se deduca existenta unei piete publice sau agora, a unei cladiri a sfatului sau bouleuterion si a unor gimnazii pentru pregatirea fizica si spirituala a tinerilor. Dar o inscriptie de pe la anul 200 i.Hr. inregistreaza donatiile facute pentru construirea unui teatru, iar alte texte epigrafice, tipuri de monede si reliefuri, dau de inteles ca au existat, cel putin in epoca elenistica, cateva temple inchinate unor divinitati ca Afrodita, zeita iubirii, Artemis, zeita vanatorii, Atena, zeita intelepciunii, artelor si meseriilor, Cibele, mama zeilor si Zeus, parintele zeilor si al oamenilor. In cetate se practicau cel putin doua culte ale lui Apolo, fratele geaman al Artemisei, zeul muzicii, al poeziei si al artelor tamaduirii. Dintr-un text pastrat rezulta ca un cetatean din aceasta cetate s-a numarat printre emisarii care au colindat orasele pentru a-i pofti pe cetatenii lor greci sa ia parte la Pythia, festivalul lui Apolo, ce se tinea o data la 4 ani la Delfi, festival depasit in prestigiu doar de jocurile olimpice.
Explicație: In concluzie, este un text intreg, poti scoate din el multe idei
