-Dragi voi păsări călătoare,Ce străbateţi întreaga zare,Voi Pământul ocoliţi,Munţi semeţi, încărunţiti,Nesfârşite ape line,Văi, câmpii cu roade pline. Voi veniţi la noi în CarpaţiDoina să o ascultaţi,Voi natura înveseliţiViaţă nouă daruiţi. Dar când toamna cea haină,Mantia de frunze plinaO aşterne pe campiiCu ploi multe, vijelii,Voi atuncea drumul luaţiSi fugiţi dintre Carpaţi! Dar noi v-aşteptăm cu drag,İn al lunilor şirag,Până când în martie iară,Haină nouă îmbracă ţara,Iar veniţi la noi în CarpaţiDoina să ne-o ascultaţi. -Noi venim din depărtări,Pe a Cerului cărăriSi aducem al nostru cânt,Vouă oamenilor pe Pamânt! Si în drumul nesfârşitNoi pământul am ocolit,Din hotare, în hotarePe întinsa albastră mare. -Spuneţi păsări călătoare,Ce vedeţi în departare ? -İn eternul nostrum drumCe nu va-nceta nicicum,Căci de secole migrămSi acasă noi nu stăm, Astfel, vedem munţii mari,Si stejarii seculari,Nesfârşite ape line,Văi, câmpii cu roade pline. Iar de pe întinsa zare,Popoare după popoareŢări frumoase, mândre ţări,Peste oceane şi mări. Dar vedem şi suferinţă,Sărăcie, umilinţăŢări trunchiate, nimicite,De războaiele cumplite! Noi dorim cu al nostru viersPacea iar in Univers,Să aducem bucuriiPentru mame şi copii! De Andreea Mortier
