Răspuns:
Cel ce gândește singur este ultima poezie din ciclul Cântare omului.
TITLUL Poezia reprezintă o imagine a apoteozei omului ajuns la cea mai de sus treaptă a evoluției sale.
CONȚINUTUL IDEATIC Omul, prin rațiune, a devenit stăpân pe sine însuși, pentru că gândește lucid și înfăptuiește cu forța uriașă a minții și nu a brațului o civilizație tot mai dezvoltată. El a ajuns să descifreze tainele naturii și să construiască unelte care să înlocuiască munca fizică a oamenilor.
Timpul și spațiul sunt reduse la durata clipei, căci omul este capabil să zămislească ca un demiurg, deschizând un nou drum cunoașterii. Spațiul, simbol al constrângerilor, este o limită din care omul reușește să iasă sondând adâncul și universul.
Raportul dintre om și natură este sugerat printr-un paralelism între două idei, două ipostaze umane:
omul, copilul cel pitic, care se înalță pe aripi de tării
omul cel ce gândește singur, care, cu uriașa forță a minții strunește natura.
Ideea în jurul căreia pivotează întregul poem se află în mijlocul poemului Se-nalță slabul, omul, pe aripi de tării.
De-o parte și de alta a ideii-pivot poemul are o structură enumerativă prin care Tudor Arghezi elogiază evoluția omului.
Arghezi face asocieri cu totul inedite, ce permit reprezentări concrete din care se nasc multiple semnificații. Cel ce gândește singur este o metonimie pentru om, prin sensurile cuvântului a gândi, specific omului, și sugerează ideea de a pătrunde esența lucrurilor, de a cugeta, a reflecta.
Ca structură, poezia apare sub forma unui monobloc, cu rimă împerecheată și măsură neregulată.
Explicație:
