August , Bucuresti.O calatorie ingrozitoare.Trenurile nu mai au geamuri.A plouat tot timpul , dar nimic nu ma poate impiedica sa fiu vesel.Garnitura opreste la Chitila.De acolo cu o caruta pana acasa printre gropile ultimelor bombe care au distrus cartierul Bucurestii-Noi.Pe strazi cresc in voie buruieni mari printre pietre .N-au trecut decat cateva luni si orasul nu mai seamana cu cel dinainte. Colind cartierul. Numai ruine. Liceul Aurel Vlaicu , unde am invatat , nu mai este decat o gramada de xaramizi.Sunt iduiosat.O fata, care nu face mofturi , cu care ma plimb pana seara. Sub o salcie , o sarut si inceoe sa planga spunandu-mi ca a iubit un barbat care a murit pe front.Tac. Mergem mai departe pe langa lacurule Parcului National.Aici razboiul n-a lasat urme si parca mi-e necaz. Jianu , cartierul oamenilor bogati , iai aprinde luminile. Se treg cu prudenta obloanele de lemn , straine si reci.O luna regala arunca lumina peste oras. 1) Mentioneaza motivul veseliei lui Eugen Barbu. 2) Explica de Eugen Barbu alege sa recurga la tacere.
