Răspuns:
A fost odată un om care avea o nevastă și o fetiță. Nevasta se îmbolnăvi și muri. După nici un an omul se însură din nou. A doua nevastă avea și ea două fete, frumoase și rele. Cum veniră, mama vitregă și cele două surori o goniră pe fetiță la bucătărie. Îi dădură o rochie veche și niște papuci de lemn și o puseră să muncească din zori și până-n noapte. Nici noaptea nu avea parte de odihnă, fiindcă nu îi dăduseră măcar un pat. Dormea în cenușă, lângă vatră și, de aceea, îi spuseră Cenușăreasa.
Într-o zi tatăl fetelor plecă la iarmaroc. După cum ceruse fiecare, le aduse celor două surori rochii și pietre prețioase și Cenușăresei prima rămurică ce i se agățase de pălărie, o rămurică de alun.
Fata luă rămurica de alun, o răsădi pe mormântul mamei sale și o udă cu lacrimile ei. Rămurica se prinse, crescu ca prin farmec și se făcu un alun mare și frumos. Pe ramurile sale apăru o păsăruică ce îi îndeplinea fetei toate dorințele.
Împăratul din țara aceea plănui o mare petrecere, care să țină trei zile încheiate. Fură poftite toate fetele din împărăție, ca să își aleagă fiul său, prințul, o mireasă dintre ele. Printre ele, și cele două surori ale Cenușăresei. Ar fi dorit să meargă și ea, dar maică-sa vitregă, mai mult ca să râdă de ea, răsturnă în cenușă o strachină cu linte și spuse că o ia dacă alege lintea în două ore.
Cenusareasa ieși în grădină și chemă păsările cerului în ajutor. Veniră întâi două porumbițe albe, urmate de multe alte păsări. Într-o oră lintea fu aleasă, dar mama vitregă răsturnă acum în cenușă două străchini cu linte și îi ceru să o aleagă numai într-o oră. Veniră iar păsările și aleseră lintea într-o jumătate de oră, dar mama vitregă tot nu voi să o ia la petrecere și pe Cenusareasa.
Cum plecară toți, fata se duse la alun și ceru straie frumoase, lucrate în fir de aur și argint. La petrecere, fiul împăratului dansă numai cu ea, dar către dimineață fata fugi iute acasă. Prințul se duse după fată, dar ea se ascunse în porumbar și de acolo se strecură în casă și puse hainele cele urâte. Când veni tatăl ei, prințul îi spuse de fată, iar tatăl se gândi că ar putea fi Cenușăreasa. O găsi însă în casă, cu rochia cea urâtă și murdară, stând în cenușă. La fel se întâmplă și a doua seară și era să se întâmple și în a treia. Prințul, însă, poruncise să se dea treptele cu smoală, iar fetei îi rămase un condur prins acolo.
A doua zi, prințul sosi la casa fetei, având condurul cu el. Spuse că îi va fi soție cea căreia i se va potrivi condurul. Veni una dintre cele două surori vitrege să îl încerce, dar nu îi încăpea degetul mare. Mama îi spuse să-l taie, căci va fi împărăteasă și nu va umbla pe jos. Prințul o luă pe cal și porni spre palatul împărătesc. Trecu și prin fața alunului, iar de pe ramuri cele două porumbițe îi strigară să se uite la sângele din condur ca să știe că nu e mireasa adevărată. Feciorul de împărat se uită, văzu și o duse înapoi.
Cealaltă soră vitregă făcu și ea la fel, căci nu îi încăpea călcâiul în condur. Porumbițele o dădură și pe ea de gol și fu dusă înapoi și aceasta. Află că mai există și a treia fată, dar părinții nu voiau să i-o înfățișeze fiindcă era murdară. El ceru s-o vadă totuși. Fata se spălă frumos înainte de a veni. Piciorușul îi intră imediat în condur. Prințul o privi și o recunoscu pe cea cu care dansase tot timpul în cele trei seri. O luă pe cal pe Cenusareasa și plecă. În dreptul alunului, cele două porumbițe veniră în zbor și se așezară pe umerii fetei, unde stătură cât timp ținu nunta.
