Răspuns:
Mama m a avertizat sa nu părăsesc locuinta , dar trebuia să îmi fac pasaport pentru a pleca în Serbia . Cand am ajuns la Direcția Generală de pașapoarte, am dat nas in nas cu un urs , prima dată mi a fost teama dar cand l am privit mai bine, i am vazut ochii , am putut citi ușor in ei frica , cred si eu , era atât de multă lume în jur care făceau gălăgie maŕe , strigau .L a fel m am simtit si eu ptr câteva minute , am incercat sa mi imaginez ca as fi in locul lui , am inteles foarte bine cat de greu ii poate sa fie acum .M am simțit rau , că nu sunt in siguranță , eram neliniștită, agitată mai ales atunci cand am vazut tinta pustii si ca era atintita asupra bietul urs .Atunci mi am spus în gând : e un pui de urs, nu poate face nimănui nici un rau !Cu emoție in glas ,am inceput sa strig tare , sa il lase cu toții în pace , sa lase armele jos , este mic nu va face rau , nimănui. Cred ca a inteles ca sunt de partea lui , acum ma privea insistent .Imi era atât de drag încât am indraznit si am întins mâna către el , gestul meu nu l a speriat, ba din contra , m a lăsat să îl mângâi. Cand am vazut ca ursul are încredere în mine , l am sărutat pe frunte asa cum faci cu un copil l a care tii mult si l am strâns în brațe. Oamenii din jur erau impresionați cand au vazut reacția ursului , au înțeles că i un pui de urs si ca nu i deloc periculos .Acum simțeam o stare de liniște , ma simteam atât de bine că am putut ajuta un animal nevinovat ,eram atât de fericita ca intre mine si micul animal s a legat o relație puternică. După ce am fost convinsă că va ajunge intr un loc sigur , i am promis printre lacrimi , ca ma voi duce sa il vizitez cat mai des , intre noi s a legat o prietenie pe care nimeni nu va putea vreodata , sa ne desparta !
sper sa iti fie de ajutor!
