Pădurea este un ecosistem natural în care trăiesc numeroase vieţuitoare. În păduri există o etajare a mediilor
de viață: solul, stratul de frunze de pe sol, apoi stratul plantelor ierboase, stratul arbuştilor, stratul arborilor.
În ţara noastră există păduri de foioase (stejar, fag, carpen, ulm, mesteacăn) în zonele de câmpie, deal şi
partea mai joasă a munților. La câmpie și deal predomină stejarul, carpenul, ulmul, frasinul, arțarul. În zona de
deal apare și fagul care, în partea mai joasă a munților, ajunge să formeze aproape singur păduri întinse.
În etajele înalte ale munților întâlnim păduri de conifere, în care predomină molidul.
Între zona fagului și cea a molidului se găsesc păduri de amestec, care cuprind atât foioase, cât și conifere.
Pădurile de foioase sunt alcătuite din arbori ale căror frunze cad toamna. Arborii au rădăcini puternice,
adânc înfipte în sol. În aceste păduri, pătrunde multă lumină până la sol, unde se dezvoltă numeroase plante
ierboase şi arbuşti. Există, de asemenea, o mare diversitate de animale.
Pădurile de conifere cuprind arbori cu frunze mereu verzi, sub formă de ace. Arborii au rădăcini puternice,
întinse mai mult pe orizontală, fiindcă stratul de sol este subţire şi sub el se află stânci. Lumina este mai slabă,
astfel încât cresc mai puţine plante ierboase și arbuşti. Se dezvoltă, însă, muşchi şi licheni, pe scoarţa arborilor.
