Răspuns :

Elena057id

Era odată un copac într-un parc foarte mic față de cei lanti prieteni ai lui. Trecea câteo zi și copacul se îmbolnăvea pentru că nu avea apă de loc. Într-o zi trecea un copil și la văzut așa de mic și uscat că să vândut să-i aducă apă într-o sticlă de 2 l ia adus 8 l de apa in fiecare zi și copacul creștea pe zi ce trece.

Copacul este sufletul vieții,în el se ascunde însuși existența umană,atunci când îl sădim de mic îl putem compara cu un copil,care creste prin timp,rezistă la greutățile anotimpurilor și ajungând la maturitate încearcă sa reziste și mai mult.Copacul creeaza imaginea unui om,care rezista în pofida faptelor ,ajunge la Bătrânețe și e nevoit sa-și eie rămas-bun de la oamenii dragi,copacul însă își ia rămas-bun de la flori și iarba,căci alături de ele a petrecut o viața plină de ploaie și vând.