Explicație:
Un clopoţel a început sa se smuceasca deasupra uşii, speriat. Parca vrea sa-şi rupa franghiuţa şi s-o ia la fuga. Intram în clasa.
Pupitrul e înalt. Ma ridic în varful picioarelor, ma sprijin în coate şi abia izbutesc sa ma aşez, stramb, pe-o margine de banca. Fetele se foiesc o vreme, pe urma se astampara. E aşa de linişte, ca se aude cum îşi striga Huna, pe strada, covrigeii lui saraţi…
– Casian Alexandra!
E numele meu. Ştiu. Dar nu raspund. Pe mine nu ma striga nimeni aşa. Toata lumea ma striga Luchi…
Îmi vine-a rade. Aşa-i de caraghios sa te strige cineva Casian Alexandra! Ca şi cum ar striga-o tata pe mama, în loc de Catia, Casian Ecaterina.
