Răspuns:
Ca de poveste
În dimineața de luni, în drum spre școală, ma uitam în jurul meu, și, parcă ceva era diferit.... Ma uitam la albastrul smaraldiu al cerului, la verdele ca de avocado al ierbii, urmăream fiecare randunica mladioasa cu vocea, parca a marilor soprane, urmăream murmurul apelor limpezi, iar gândul meu, nu mai plutea în nicio alta zona, decât un cea a naturii parca desprinsa din basme.... Florile, parca erau fetițe îmbrăcate în toate culorile lumii! Lumina galben - arzător, era asa de blândă.... Și, călduroasa, de ziceai ca te afli lângă Vatra bunicii, în odaia ei micuța, cărămizie! De o parte și de alta a drumului, vedeai maci sângerii, iar drept, pe cărare, vedeai micsunele, de culoarea vinului!
Ajungând la școală,văzându-mi profesoara, crezând ca este o zână a povestii, am privit-o în ochii, dar, într-o secundă m-am trezit! Ce păcat! Fusese doar un vis, desprins din poveștile fraților Grimm!
Sper ca am ajutat
