Răspuns:
De când eram mică mergeam mereu la bunici. Distanța ne separa dar speranța că ne vom vedea din nou imi dădea putere. Am fost foarte atașată de bunici mei și ii iubeam enorm, asa ca intr-o zi am rugat-o pe mama sa mergem la bunici. La început mama nu a fost de acord deoarece era foarte ocupată, dar la insistentele mele a cedat.
Drumul a fost cât se poate de lung dar într-un final am ajuns la bunici. Ne luasem lucrurile din portbagaj si pregătite înaintăm spre casa bunicilor89.
Revederea a fost un soc pentru toți dar și o pură fericire. Am petrecut o zi frumoasa iar seara am mers in gradina cu bunica.
Aceasta incepe să imi povestească despre dorul pe care mi la purtat. Dupa o conversație plăcută aceasta mă îndeamnă sa rup câteva flori pentru a face un buchet.
Ochii imi fug imediat spre trandafirii roșii care încolțească o buna parte din gradina. Dupa160 ce culeg câțiva, mă indrept si spre narcise, si cum adunam eu, văd tufișul de lângă mine ca se mișcă. Sar ca arsă iar pe gura imi iese un mic țipat. O chem pe bunica si dupa ce ma calmez puțin o observ bunica scoțând din tufis un puiuț de cățel. Aceasta mi-l pune în brațe iar blana pufoasa imi mângâie usor bratul, este ranit la picior și pare foarte slăbit. Il arat lui mama și aceasta imi spune ca il pot lua acasă.
Dupa o săptămână cățelușul a devenit foarte voinic si se pare ca de acum am cu cine sa imi petrec timpul.
Dacă sunt greșeli gramaticale imi cer scuze!
Cuvinte cred ca sunt 270 sau 260 si ceva.
Sper ca te-am ajutat !
