Frunza
după Emil Girleanu
re
Vântul începu să bată. Zilele erau mai răcoroase. Apusurile
înroșeau pământul.
Frunza își simțea puterile slăbite. Greu putea să ţină piept
vântului. Se clătina în toate părțile. Câteva prietene fluturară
prin aer.
Curând rămase numai ea în tot copacul. Ramurile goale
se loveau unele de altele. Parcă tremurau de frig. Deasupra
era cerul cu nori grei ca de bumbac. Stoluri întregi de păsări
plecau în şir. Frunza băgă de seamă că și cuiburile rândunelelor
rămăseseră goale. De povestit rog​