Citiţi poezia. Comentaţi în text coerent un vers care v-a impresionat.

SCURT REPORTAJ

În sprijinul profesorului de limba română

care cere mai multe ore de predare pe săptămână

Vara însoţeşte elevii la atelierul mecanic

toamna numără rândurile de porumb

iarna zvârle zăpada din faţa şcolii

primăvara cântă la căminul cultural

măreţul timidul profesor de limba română

muncitor calificat la uzinele Sadoveanu şi Tudor Arghezi

printre rigle şi logaritmi printre ferăstraie şi strunguri

îşi face el loc într-o salopetă uşoară de cuvinte

şi abia apucă să înveţe copiii că H2O

se numea pe vremea străbunilor apă

că-i firesc să spui bună ziua şi nu 14

apoi să-i explici elevului Bujie Ion

că H.P.B. nu-i o întreprindere oarecare

ci chiar Hortensia Papadat-Bengescu

că noi n-am avut timp să ridicăm piramide

şi ne-am îngropat faraonii în folclor

că limba română e inoxidabilă... Stop!

...şi din nou H2O, 14, H.P.B.,

fiindcă ora de limba română s-a şi terminat

şi abia peste o săptămână ne vom mai vorbi. Mircea Dinescu

( mai scurtișor și mai ușor )​

Răspuns :

Răspuns:

          « că limba română e inoxidabilă... Stop! »

             Vers greu egalabil, scris de inegalabilul Mircea Dinescu, ne duce cu gândul spre rădăcinile, prezentul şi... mai ales viitorul limbii noastre.  

             Datoria sfântă a profesorului de limba română a fost, este şi va fi mereu aceea de a ne îndruma spre a şti să vorbim şi să scriem corect româneşte. Indiferent de profesia pe care o vom avea, indiferent de locurile pe unde ne vor duce valurile vremurilor şi ale vieții, datoria noastră este să nu uităm nimic din ceea ce ne-au învățat dascălii noştri în orele de şcoală.  

            Noi şi cei ce ne vor urma nouă vom duce mai departe, nealterată, limba noastră strămoşească.

Explicație: