17) Unui pădurar i s-a oprit odată ceasul
deşteptător fiindcă uitase să-l întoarcă la
timp. Pădurarul l-a potrivit cu aproximaţie şi
lăsându-l acasă a pornit spre un sat apropiat,
unde avea treabă. A apucat-o pe potecă
înspre sat, pe un drum drept, care nu urca şi
nici nu cobora. Pădurarul făcuse drumul
acesta de nenumărate ori cu pasul lui domol,
obişnuit, care-i asigura acelaşi timp pentru
parcurgerea distanţei, atât la ducere cât şi la
întoarcere. Totuşi, pădurarul nu socotise
niciodată de cât timp avea nevoie pentru a
parcurge acest drum. în sfârşit, când a ajuns
la săteanul cu care avea treabă, ceasul
acestuia arăta ora zece. A stat pădurarul aici
până aproape de ora prânzului, după care,
aruncând o privire la ceasul gazdei a pornit
spre casă unde... şi-a potrivit cu precizie
deşteptătorul! Bănuiţi cum a reuşit să facă
acest lucru, amintindu-vă că pădurarul nu
cunoştea durata drumului?​

Răspuns :

Răspuns:

Explicație pas cu pas:

→ La plecare, după cum am văzut, pădurarul a întors ceasul potrivindu-l la o oră oarecare.

→→ Ajuns la sătean a privit ceasul, a aflat cat este ora, lucru pe care l-a făcut si la plecare. Deci a stiut cat timp a zăbovit în sat.

→→→ Sosit acasă s-a uitat la ceasul său si a făcut socoteala cat timp a lipsit de-acasă. Din acest timp l-a scăzut pe cel cat a zăbovit in sat si a aflat astfel durata drumului.

→→→→ Fiindca distanta dintre sat si casa lui o parcurgea atat la dus cat si la întoarcere în acelasi timp, astfel a impărtit durata totală a drumului la 2, afland in acest mod durata unui drum.

→→→→→ Astfel nu i-a mai rămas decat să adauge acest timp la ora arătată de ceas la plecarea sa din sat. Suma aflata era ora exacta, la care si-a potrivit apoi ceasul.