Răspuns:
Porumbelul
Este o pasăre din familia Columbidae. Este pasărea cea mai larg răspândită în Europa. Porumbelul de casă (Columba livia f. domestica) este forma domesticită a acestei specii, formă întâlnită în apropierea așezărilor umane, la sat și în oraș. Există 15 subspecii. Rasele se împart pe categorii: pentru carne, porumbei voiajori, de ornament și jucători.
Corpul porumbelului are formă aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi și puf. Penele au rădăcina înfiptă în piele. Fulgii sunt mai scurți, au axa mai flexibilă și acoperă tot corpul.
Corpul porumbelului are formă aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi și puf. Penele au rădăcina înfiptă în piele. Fulgii sunt mai scurți, au axa mai flexibilă și acoperă tot corpul.Capul este mic, rotund, mobil și are în partea anterioară ciocul format din maxilare alungite, fără dinți și acoperite cu materie cornoasă.
Corpul porumbelului are formă aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi și puf. Penele au rădăcina înfiptă în piele. Fulgii sunt mai scurți, au axa mai flexibilă și acoperă tot corpul.Capul este mic, rotund, mobil și are în partea anterioară ciocul format din maxilare alungite, fără dinți și acoperite cu materie cornoasă.Este o pasăre bună zburătoare. Zborul este înlesnit de oasele porumbelului, subțiri și pline cu aer, (numite oase pneumatice) cât și de musculatura foarte dezvoltată pentru o pasăre așa mică.
Corpul porumbelului are formă aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi și puf. Penele au rădăcina înfiptă în piele. Fulgii sunt mai scurți, au axa mai flexibilă și acoperă tot corpul.Capul este mic, rotund, mobil și are în partea anterioară ciocul format din maxilare alungite, fără dinți și acoperite cu materie cornoasă.Este o pasăre bună zburătoare. Zborul este înlesnit de oasele porumbelului, subțiri și pline cu aer, (numite oase pneumatice) cât și de musculatura foarte dezvoltată pentru o pasăre așa mică.Se hrănește cu semințe, pe care le apucă cu ciocul și le înghite și uneori cu produse din panificație (pâine) în așezările umane. În dieta lor poate să apară și mici pietricele, nisip, cărbune, viermișori și plante. Sunt vânați și constituie hrana pentru câini domestici, pisici, păsări de dimensiuni medii și mari (uliu), șobolani. Respiră prin plămâni, care sunt în legătură cu 9 saci aerieni (pe fiecare parte) de la care pornesc ramificații care ajung la oase.
Corpul porumbelului are formă aerodinamică. Pe corp are pene, fulgi și puf. Penele au rădăcina înfiptă în piele. Fulgii sunt mai scurți, au axa mai flexibilă și acoperă tot corpul.Capul este mic, rotund, mobil și are în partea anterioară ciocul format din maxilare alungite, fără dinți și acoperite cu materie cornoasă.Este o pasăre bună zburătoare. Zborul este înlesnit de oasele porumbelului, subțiri și pline cu aer, (numite oase pneumatice) cât și de musculatura foarte dezvoltată pentru o pasăre așa mică.Se hrănește cu semințe, pe care le apucă cu ciocul și le înghite și uneori cu produse din panificație (pâine) în așezările umane. În dieta lor poate să apară și mici pietricele, nisip, cărbune, viermișori și plante. Sunt vânați și constituie hrana pentru câini domestici, pisici, păsări de dimensiuni medii și mari (uliu), șobolani. Respiră prin plămâni, care sunt în legătură cu 9 saci aerieni (pe fiecare parte) de la care pornesc ramificații care ajung la oase.Există diferite rase de porumbei. Porumbeii domestici își au originea în porumbeii sălbatici.
Răspuns:
Mierla (Turdus merula) este o pasăre cântătoare care este răspândită în Europa, Asia, Africa de Nord, Australia și Noua Zeelandă. Ea se hrănește în special cu hrană de origine animală, dar consumă în funcție de anotimp și unele fructe și semințe vegetale. Mierla este clasificată după culoarea penajului sau după dimensiunea corpului.
Astfel se poate aminti „mierla neagră” (Turdus merula merula), la care masculul are culoarea neagră ciocul galben și ochelari (inel în jurul ochilor) portocalii.
În trecut mierla era o pasăre de pădure, însă începând cu secolul XIX prin apariția parcurilor a început să trăiască prin grădini în apropierea omului. Exemplarele de la noi sunt sedentare. În România, pot apărea în timpul iernii exemplare din regiunile muntoase carpatine sau din zonele nordice ale Europei. Populațiile care migrează ajung iarna în nordul Africii și sud-vestul Asiei.
Explicație:
