E dimineața devreme. Soarele işi aruncă primele raze peste Orizont. Păsările au inceput să iși înceapă simfonia pe crengile din pădurea de peste drum. Primele animăluțe se văd pe la trunchiurile copacilor verzi și înalți. Crestele munților se văd în zare, vrând, parcă, să păzeasca sătucul plin de ferme și gospodării ale oamenilor care încă iubesc liniștea și simplitatea. Soarele încă nu s-a înălțat de tot, dar fermierii, harnici, deja au început munca. Liniștea este tulburată de mugetul unei vaci care e trezită pentru a putea fi mulsă, sau behăitul vesel al unei oi mai harnice care vrea să meargă cât mai repede la păscut. Copiii mai mari încep să se trezească, pentru a-și ajuta părinții.
Nimeni nu se plânge aici. Toată lumea iubește să muncească pe lângă animale. Poate că unora de la oraș li se pare ciudat, dar e atât de frumos aici. Când voi crește mare, tot aici voi rămâne, fiindcă iubesc viața din acest sat liniștit.
