In dimineata de luni, eu si cu colegii mei trebuie sa plecam spre autocarul care ne va duce la locatia unde se va tine excursia noastra.Imediat dupa ce ne-am urcat, autocarul a inceput sa pluteasca magic.In cateva secunde am si ajuns, nu mi-am putut lua ochii de la privelistea minunata data de natura linistita.
Prima activitate se va tine la poalele muntelui, vom escalada o parte din munte, dar nu eram sigur/a daca este foarte sigura, asa ca i-am spus profesorului ca nu ma simt in siguranta escaladand muntele. Profesorul a fost de acord sa ma lase doar sa ma uit, ma bucur ca nu va trebui sa urc acel munte.
Cand am ajuns acolo, m-am uitat cum toti colegii mei urcau pe muntele imens si inghetat.Dar deodata ceva ciudat si straniu s-a auzit de sus, era o avalansa! Am tipat la toti sa coboare dar nimeni nu ma auzea, puteam auzii cum zapada se apropia din ce in ce mai mult de colegi, m-am dus sa il caut pe profesor dar nici urma de el. M-am dus la autobuz, sa vad daca gasesc pe cineva, dar din pacate era doar batranul ce a condus autocarul pentru a ne aduce aici, dar cabd m-am gandit mai bine, el era salvarea lor!Putea sa zboare pana la ei si sa is scape de acel cosmar. Cand i-am spus de incident mi-a spus sa urc repede in autocar pentru ca nu mai avem mult timp.
Am zburat peste nori, acolo unde se aflau colegii mei, si le-am spus sa sara in autocar pentru ca este o avalansa ce se apropie spre ei. Dupa ce i-am salvat pe toti, am plecat inapoi in hotelul in care stateam pe timul excursiei.Profesul ne-a intrebat de ce am plecat de acolo,iar cand i-am explicat, s-a intors cu spatele pentru a cauta ceva in geanta, iar ce a scos ne-a uimit pe toti.S-a intors cu o insigna pe care scia "eroul/eroina zilei".
Dupa acel incident, mi-am promis ca niciodata nu o sa incetez sa ajut oamenii ce au nevoie de ajutorul meu.
Sper ca te-am ajutat!⭐
