Consider că afirmația lui Tudor Arghezi, conform căreia altă pâine cumpără banul muncit și altă pâine fură banul șiret, este plină de adevăr și de înțelesuri adânci. Trăim într-o lume ala cărei țel în viață este banul-fie că este banul muncit, fie că este banul șiret-, diferența constând în felul în care se obțin banii.
În primul rând, omul din zilele de azi, omul modern, este prins în vârtejul vieții cotidiene și dorește să câștige din ce în ce mai mulți bani. Unii muncesc cinstit, de multe ori își neglijează familia pentru a-i asigura pâinea cea de toate zilele. Ei văd în muncă nu numai un mijloc de obținere a banilor, ci un prilej de satisfacție. Nu muncesc numai pentru a câștiga bani, ci și pentru că sunt atrași de ceea ce fac. Prin muncă își realizează idealurile, își întregesc și își îmbogățesc personalitatea. Banul muncit le aduce pace în suflet.
Pe de altă parte, trăim într-o lume ăn care valorile umane se degradează. În goana după avere, oamenii acționează într-o manieră ilegală sau necinstită. Se nasc astfel corupția, furtul și îmbogățirile rapide. Sclipirea lăuntrică a viselor, a pasiunilor și a virtuților dispare înecată în lăcomie, în mașini luxoase și în mult snobism. Sunt oameni care se lasă judecați după grosimea portofelului. Nu le este teamă de urmările faptelor săvârșite. Sunt convinși că pot cumpăra totul, că relațiile te pot transforma din infractor în victimă.
Prin urmare, așa cum afirmă și Tudor Arghezi, există într-adevăr mari diferențe între pâinea cumpărată de banul muncit și de pâinea cumpărată de banul șiret. Depinde ce reprezintă banul pentru fiecare și cum îl câștigă.
