Răspuns:
Era o zi minunată și însorită de vară,cu un soare auriu care mângâia cu razele sale minunata și albastra mare,care parcă se întindea pe tot pământul,ea neavând margini.
Razele calde și blânde ale soarelui se scufundau în adâncul mării,în care mii și mii de peștișori înotau în colo și-n coace,în care broaștele țestoase înotau lent și unde iarba de mare,lungă de un metru se legăna încet și blând,dansând parcă după cântecul păsărelelor gingașe și suave,care zburau pe văzduhul cu nori albi ca spuma.Peisajul acesta marin era așa încântător,încât nu te mai puteai opri din a te uita la el.Era o priveliște cu adevărat deosebită.La apus,soarele parcă se scufunda în apa sărată a mării,lăsând la cârmă luna.În timpul nopții dominau doar luna și stelele,care luceau precum niște mici licurici și vegheau cu atenție somnul liniștit al mării și al vietăților din ea.
Așa este priveliștea oferită de mare,dacă începi să o admiri,nu te mai oprești nici dacă vrei.
