Răspuns:
Ca urmare a deciziei adoptate la Viena în 30 august 1940 de către Germania nazistă şi Italia fascistă, România a fost nevoită să cedeze Ungariei partea de nord-vest a Transilvaniei cu o suprafaţă de 42 000 km pătraţi[1]. În pofida speranţelor exprimate de cei doi arbitri, relaţiile româno-maghiare s-a deteriorat rapid în perioada următoare, arbitrajul de la Viena constituind punctul de plecare al unei competiţii între România şi Ungaria, având ca scop câştigarea “bunăvoinţei” Germaniei în vederea tranşării definitive – de o parte sau de alta – a chestiunii Transilvaniei.
upă arbitrajul de la Viena din 30 august 1940, raporturile româno-maghiare s-au înrăutăţit continuu, ceea ce relevă că soluţia aleasă de cei doi arbitri de atunci nu era viabilă. În consecinţă, între cele două state s-a declanşat o veritabilă competiţie cu scopul obţinerii “bunăvoinţei” Germaniei în vederea clarificării apartenenţei Transilvaniei. Indiscutabil, postura de arbitru deţinută de Germania în această competiţie i-a oferit avantaje considerabile, prin manevrarea celor două state conform propriilor interese. Dar, pe măsura înrăutăţirii situaţiei militare, au ieşit la iveală şi limitele acestei poziţii, şi anume refuzul României şi Ungariei de a spori contribuţia lor – materială şi umană – la “lupta împotriva bolşevismului”, măsură justificată şi argumentată prin ameninţarea reprezentată de partea adversă. Având nevoie de aportul ambelor state, iniţial Hitler – considerându-se stăpân pe situaţie – a refuzat să adopte o poziţie tranşantă, rezolvarea acestei spinoase probleme fiind amânată pentru sfârşitul războiului. Totuşi, în primăvara anului 1944, sub povara înfrângerilor suferite, într-un moment de luciditate, Hitler a fost nevoit să admită faptul că soluţionarea diferendului nu mai depindea de Germania, ci de puterea care urma să-şi exercite influenţaa în centrul şi sud-estul Europei în locul Reich-ului, respectiv U.R.S.S.De această dată, previziunea Führer-ului s-a dovedit a fi corectă, sprijinul oferit de Kremlin contribuind decisiv la rezolvarea disputei în favoarea României.
