Uneori, imi mai amintesc de dulcea mea copilarie, de momentele la care acum tanjesc cu ardoare dar pe care odata de consideram doar niste zile in care ma distram facand nazbatii.
Nu as vrea sa par misogin(a), mai ales dupa cate lucruri bune am spus despre copilarie in textele trecute, dar uneori, imi compar copilaria cu un gem foarte amarui, din fructe verzi si petale de trandafir daca as fi mai precis(a). Fructat cu tendinte florale, aromat, colorat, un gem la care am muncit de au curs sudorile de pe mine, care din pacate e atat de amar de imi face fata(si inima) cat un purice, dar care incanta masochista(ul) din mine si ma face sa il devorez ca un(o) nehalit(a), pana cand imi opresc mainile salbatice cu fraul gandului ca e un singur borcanas de 250 ml.
Stand azi pe terasa, sorbind din cand in cand din cafeaua prea fierbinte pentru gusturile mele, camaruta in care imi pastrez deobicei "gemul", s-a deschis. Am dat nerabdatoare capacul borcanasului într-o parte, si am luat o lingurita....si uite ca imi apare, o amintire care parca s-a intamplat ieri.
*introdu o amintire de a ta"
Am inceput aceasta mica povestire neinteresanta cu niste idei, si am termiant-o subit din lipsa lor. Imi pare rau daca e cam seaca sau daca ideile par niste nebunii.
Nu stiu ce am avut in cap in timp ce scriam dar cert e ca nu au fost idei bune. O sa incerc sa scriu alta pana maine si o sa o adaug aici.
Also, scuze pt greselile de scriere, nu am verificat :)).
