Răspuns:
Era dimineata. Soarele ne a trezit pe toti, imputerniciti si plini de multa voie buna. Impreuna cu doi prieteni, ma aflam la tara, la bunicii mei. Aici aveam sa ne petrecem o luna din vacanta de vara iar mie mi s a parut foarte placut.
In fiecare zi, ne trezeam la ora 06, o data cu lumina cerului, ingrijeam animalele, faceam cele necesare, apoi ne puteam juca in voie. Pe la amiaza, i am cerut voie bunicii sa mergem pe campie. Era departe, cam la 3 kilometrii de casa. Dupa ce am luat cateva sticle cu apa, am plecat intr-acolo.
Mireasma porumbului si a graului era imbietoare. Ne am gasit un loc bun, unde sa admiram acest peisaj, intins de peste 4000 de metrii. Din departare, insa, se auzeau sunete ciudate. Parea unul de caine, dar foarte nervos. Se apropia din ce in ce mai tare prin porumbul crescut bine de acolo. Speriati, am inceput sa alergam catre copacul de pe camp, unde bunicii isi aveau odihna dupa ziua de munca. Ajunsi acolo, ne am urcat rapid in el, si ne uitam infricosati pe unde se afla.
Inima aproape mi a sarit din piept, era un caine, dar apartinea vanatorului din zona, iar eu i-l cunosteam. Strigandu-l pe numele lui, el ne a recunoscut si am putut coborî linistiti. Chiar de primejdia nu a fost adevarata, am plecat direct la ferma, si nu ne a mai trebuit vreodata sa plecam singuri.
Totusi, eu as dori sa mai merg iarasi, daca m-ar lasa amicii mei, care sunt speriati pana peste gat.
Explicație:
