Bunica
Era o zi caldă de vară. Mă jucam fotbal cu băieții pe uliță, când deodată aud o voce răsunând din casa:
-Mihăiță! Unde ești? striga bunica după mine
Copil fiind, în capul meu încolți o idee...De ce să nu îi fac eu o farsă bunicii ?! Așa că nu am stat mult pe gânduri, m-am suit în cel mai apropiat copac.
-Mihăiță!!! răsună iar glasul bunicii, de data asta un pic speriat. Bunica ieși pe poartă. Îmi era puțin frică ce-i drept...Mă gândeam: dacă mă ceartă? Dacă nu mă găsește? Dacă mă bate? Cu toate aceste frici mi-am luat inima în dinți și acolo am rămas neclintit, fără să spun nici un cuvânt. Din câte îmi aduc aminte, am stat în copac aproximativ 15 minute...Oricum, bunicii i-a ajuns! Când m-am dat jos nu m-a certat foarte tare...Doar mi-a spus că trebuie să răspund atunci când mă strigă! Până la urmă nu a fost chiar așa de rău!
Sper să-ți fiu de ajutor!
