Răspuns:
În ultima zi a creaţiei, Dumnezeu a spus: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26). Astfel, El Şi-a finalizat lucrarea cu o “atingere personală”. Dumnezeu a făcut omul din ţărână şi i-a dăruit viaţă suflând peste el din suflarea Lui (Geneza 2:7). Astfel, omul este unic între toate fiinţele create de Dumnezeu, fiind format atât din parte materială (trup) cât şi din parte imaterială (suflet / spirit).
A fi făcuţi după “chipul” sau “asemănarea” lui Dumnezeu înseamnă, spus în termeni simpli, că noi am fost făcuţi să Îi semănăm lui Dumnezeu. Adam nu a semănat cu Dumnezeu în sensul că Dumnezeu ar fi avut trup. Scriptura spune că “Dumnezeu este duh” (Ioan 4:24) şi astfel El există fără a avea trup. Totuşi, trupul lui Adam a oglindit cumva viaţa lui Dumnezeu, în sensul că a fost creat având o stare perfectă de sănătate şi că înaintea căderii în păcat era nemuritor.
Chipul lui Dumnezeu face referire la partea imaterială din oameni. Îl face pe om diferit de lumea animală, îl aşează pe om ca administrator pentru celelalte creaturi ale lui Dumnezeu (Geneza 1:28), şi îi permite să comunice cu Creatorul său. Este vorba despre o asemănare în sens mental, moral şi social.
Mental, omul a fost creat ca o fiinţă raţională, cu voinţă, cu alte cuvinte omul fiind capabil să gândească şi să aleagă. Aceasta este o reflectare a libertăţii şi inteligenţei lui Dumnezeu. Ori de câte ori cineva face o invenţie, scrie o carte, pictează un peisaj, compune o melodie, calculează o sumă sau dă nume unui animal, aceste lucruri arată faptul că noi am fost făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
Moral, omul a fost creat perfect inocent şi curat, fiind o reflectare a sfinţeniei lui Dumnezeu. Dumnezeu a văzut toate cele create de El (inclusiv pe om) şi a spus despre ele că sunt “foarte bune” (Geneza 1:31). Conştiinţa noastră este o mărturie asupra stării iniţiale a omului. Oricând cineva scrie o lege, se departează de rău, apreciază comportamentul bun, sau se simte vinovat, acea persoană confirmă faptul că suntem făcuţi dupa asemănarea lui Dumnezeu.
Social, omul a fost creat pentru comuniune. Aceasta reflectă natura triplă a lui Dumnezeu şi dragostea Lui. În Eden, prima relaţie a omului a fost cu Dumnezeu (Geneza 3:8 implică faptul că există o relaţie cu Dumnezeu), iar Dumnezeu a creat prima femeie pentru că “nu este bine ca omul să fie singur” (Geneza 2:18). De fiecare dată când cineva se căsătoreşte, când îşi face un prieten, când leagănă un copil sau când merge la o biserică, acea persoană demonstrează faptul că noi suntem făcuţi după asemănarea lui Dumnezeu.
