In vacanța de iarna , eu împreuna cu doi prieteni apropiați , am plecat intr-o aventura de o zi , călătorind singuri prin pădure . Mai întâi trebuia sa mergem prin centrul orașului , unde erau multe case , pentru ca in cele din urma sa ajungem in capătul orașului , unde nu era altceva decât o pădurice , unde voiam sa ne petrecem toată ziua .
După un drum destul de lung in care văzuserăm o mulțime de case , am ajuns insfarsit unde stabiliserăm .Mergand in plimbare prin pădure , in fata noastră se auzea un fâșnet de după copaci , care ne-a cam speriat ce-i drept , apoi am realizat ce era defapt doar o căprioară împreuna cu puiul sau care căutau mâncare , căci era iarna și hrana nu prea se mai găsea . Am plecat pana acasă , am luat un brat de fan pe o saniuta și ne-am întors deîndată pentru a hrăni bietele animale . După ce le-am dat tot ce aduseseră am realizat ca deja se inoptasera și am plecat cu toții acasă . Nu o sa pot uita niciodată Tristețea care era atât de evidentă pe chipul lor și mă gândesc ca exista atâtea animale in pădure care trec prin aceeași situație ca a bietei căprioare cu puiul ei care erau atât de înfometați . Mă gândesc sa mai fac asfel de expediții pentru a ajuta animalele nevinovate și in viitorul apropiat . Sfârșit
