Răspuns:
Codrul este frate cu romanul, asa se spune din timpuri vechi, inca din vremea haiducilor care gaseau acolo adapost sau poate din timpuri mai vechi, cine stie.
Daca sapam un pic la baza acestui proverb, gasim ca este adevarat, in codru poti afla adapost si cele de trebuinta supravieturii, extrapoland, natura in general are rolul de mama, deoarece gasim „in sanul ei” daca stim sa cautam, cu varf si indesat tot ce ne este necesar pentru a vietui.

Ce dovada mai mare ca miracolele exista vrem cand un ardei de exemplu contine cateva zeci de seminte din care pot creste zeci de plante? O samanta pusa in pantecul pamantului cu dragoste si cu putina apa iti ofera insutit ce i-ai oferit.
Nu vreau sa intru aici intr-o discutie despre straturi de ozon, ecologie, green peace sau WWF.
Insa din pacate omul in general este obisnuit doar sa ia.
Nu arat cu degetul ci recunosc cu fruntea plecata si regrete tardive ca si eu in copilaria traita intr-o gura de Rai pe malul raului Dambovita, obisnuiam la fel ca si ceilalti copii sa profanez si sa devastez.
Rupeam crengi de copaci inflorite ca sa-mi ornez pret de o zi camera sau crengi de corcodus doar ca sa ma infrupt din delicioasele corcoduse verzi intr-o maniera mai..comoda.
Intrebandu-ma retrospectiv de ce faceam asta, raspunsul vine sec:
Pentru ca asa „am pomenit”, asa am vazut la altii mai mari ca mine si mi s-a parut o normalitate si faceam asta chiar daca dupa ce rupeam crengile aveam intotdeauna o strangere de inima.
Tocmai aici este insa problema in educatie in ceea ce s-a transmis de generatii.
Si ce s-a transmis?
Ca omul este stapan atotputernic si ca restul..insecte, plante, animale ,apele, natura in general ii sunt inferioare si intotdeuna la dispozitie pentru a le distruge dupa bunul plac nonsalant si agresiv oricand avem chef, fiind numai niste ierburi, bucati de lemn, insecte nesemnificative etc
Astfel de generatii intregi oamenii au lucrat cu ardoare la ruperea echilibrului, la spargerea cercului la distrugerea armoniei si am uitat ca : „Natura iti da,insa trebuie sa respecti natura”.
Si apoi tot noi ne vaitam in gura mare ca se prabusesc pietrele muntilor de exemplu.
Astazi codrul nu mai este frate cu romanul, nici macar frate vitreg.
