Răspuns :
Când aveam sapte ani și jumătate am ieșit in curte sa ma joc.Era vara.Afara era un soare dogoritor(arzător).După ceva timp,ma plictisisem de jucării și mi se făcuse sete.Ce buna ar fi o limonada rece!Asta era!Antidotul plictiselii era chiar sub nasul meu!
Am luat o mică măsuță și câteva foi de hârtie.Am scris cu litere mari de tipar:LIMONADA,exact cum învățasem la școala.Acum îmi trebuia limonada.Stiam ca se face din lămâi,dar lămâi și mai ce?Am cerut o mâna de ajutor.Mama mi-a explicat ca trebuia sa adaug și zahăr sau miere.Pentru a se păstra pe caldura aceasta caniculară,trebuia sa pun și gheata.Dupa ce am umplut o carafa cu mâner de limonada am constat ca aveam nevoie de pahare.Sa folosesc pahare de sticla?Nuuuu....cele de plastic sunt perfecte!
M-am dus in curte iarăși si am scos măsuța la poarta iar pe ea am asezat carafa și paharele de plastic.Credeam ca asta e tot,dar nu era chiar așa.După mici așteptări,a sosit și primul meu client,un băiat care cred eu, avea dublul vârstei mele:
-Cât costa un pahar de limonada?
Nu m-am gândit pana acum la acest lucru.Nu Cunoșteam bine bancnotele sau monedele așa ca am zis,ezitand un moment:
-Doar un leu!
-Ce ieftin!Vreau doua pahare!spuse băiatul entuziasmat.
-Imediat!spun eu încercând sa tron in cele doua pahare un conținut egal de limonada.
-Poți te rog sa îmi dai niște șervețele?
Nici la acest aspect nu ma gândisem,am fugit in casa și l-am rugat sa ma aștepte un minut.Am găsit rapid un sul de șervețele și am alergat spre măsuță.Cand m-am întors,pe masa erau cred ca zece sau unsprezece bancnote de un leu iar o buna parte din paharele mele de plastic dispăruseră.M-ai uitat in depărtare iar băiatul bea liniștit din limonada mea.
Când am ajuns in Bucătărie și am văzut câte lămâi folosisem,mi-am dat seama ca lămâile costau mai mult de unsprezece lei.Probabil nu am avut de câștigat din aceasta mică măsuță de limonada,dar a fost distractiv!
Sper ca te-am ajutat și sper sa fie bine!Succes la școala!
Am luat o mică măsuță și câteva foi de hârtie.Am scris cu litere mari de tipar:LIMONADA,exact cum învățasem la școala.Acum îmi trebuia limonada.Stiam ca se face din lămâi,dar lămâi și mai ce?Am cerut o mâna de ajutor.Mama mi-a explicat ca trebuia sa adaug și zahăr sau miere.Pentru a se păstra pe caldura aceasta caniculară,trebuia sa pun și gheata.Dupa ce am umplut o carafa cu mâner de limonada am constat ca aveam nevoie de pahare.Sa folosesc pahare de sticla?Nuuuu....cele de plastic sunt perfecte!
M-am dus in curte iarăși si am scos măsuța la poarta iar pe ea am asezat carafa și paharele de plastic.Credeam ca asta e tot,dar nu era chiar așa.După mici așteptări,a sosit și primul meu client,un băiat care cred eu, avea dublul vârstei mele:
-Cât costa un pahar de limonada?
Nu m-am gândit pana acum la acest lucru.Nu Cunoșteam bine bancnotele sau monedele așa ca am zis,ezitand un moment:
-Doar un leu!
-Ce ieftin!Vreau doua pahare!spuse băiatul entuziasmat.
-Imediat!spun eu încercând sa tron in cele doua pahare un conținut egal de limonada.
-Poți te rog sa îmi dai niște șervețele?
Nici la acest aspect nu ma gândisem,am fugit in casa și l-am rugat sa ma aștepte un minut.Am găsit rapid un sul de șervețele și am alergat spre măsuță.Cand m-am întors,pe masa erau cred ca zece sau unsprezece bancnote de un leu iar o buna parte din paharele mele de plastic dispăruseră.M-ai uitat in depărtare iar băiatul bea liniștit din limonada mea.
Când am ajuns in Bucătărie și am văzut câte lămâi folosisem,mi-am dat seama ca lămâile costau mai mult de unsprezece lei.Probabil nu am avut de câștigat din aceasta mică măsuță de limonada,dar a fost distractiv!
Sper ca te-am ajutat și sper sa fie bine!Succes la școala!